Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSTRUIT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 39 pentru INSTRUIT.
INSTRÚCTOR , - OÁRE , instructori , - oare , s . m . și f . Persoană competentă care instruiește pe
... lumină . II. Fig . 1. Tranz . A răspândi știința și cultura în mase ; a educa , a cultiva , a instrui . 2. Tranz . A călăuzi , a îndrepta , a conduce . 3. Tranz . A răspândi mulțumire , bucurie ; a înveseli ...
LUMINÁT^2 , - Ă , luminați , - te , adj . 1. Care primește lumină , pe care cade lumina ; plin de lumină ; luminos . 2. Fig . ( Despre oameni ) Cu ( multă ) știință de carte ; care înțelege , discerne , care judecă limpede ; plin de înțelepciune ; instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu , o calitate ) Înălțat , mărit , slăvit . - LUMINÁT^1 s . n . Faptul de a lumina . - V.
MAÉSTRU , - Ă , maeștri , - stre , s . m . și f . 1. Persoană care a adus contribuții ( deosebit de ) valoroase într - un domeniu de activitate , fiind adesea considerată drept îndrumător , model , șef al unei școli , creator al unui curent etc . 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul , muzica etc . ( fără să aibă un titlu academic ) ; persoană care avea acest titlu . 3. Persoană competentă , calificată într - un anumit domeniu ( de obicei muzică , dans , sport ) , care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv . 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare , politice , religioase etc . ; persoană care poartă acest titlu . 5. Maistru (
MÁISTRU , maiștri , s . m . 1. Persoană care are ( și practică ) o meserie ; meșter ; meseriaș ; ( în special ) muncitor calificat care conduce de obicei o secție productivă într - o întreprindere sau într - un atelier ; maestru . 2. Persoană care învață , instruiește pe
... MUȘTRULUÍ , muștruluiesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Înv . ) A deprinde soldații cu exercițiul militar ; a instrui
NECULTIVÁT , - Ă , necultivați , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care nu se cultivă . 2. ( Despre oameni ) Care nu este cultivat , educat , instruit . - Ne - +
PEDAGÓG , - Ă , pedagogi , - ge , s . m . și f . 1. Persoană cu pregătire specială , care se ocupă , teoretic și practic , cu munca didactică și educativă ; educator . 2. Persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate . 3. ( În antichitate ) Sclav instruit care însoțea pe copiii stăpânului la școală și îi ajuta la
POMPIÉR , pompieri , s . m . 1. Persoană care face parte dintr - un corp ( militar sau civil ) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile . 2. ( Înv . ) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor , al caldarâmului etc . 3. Adj . invar . ( Rar ; despre stil ) Pompieristic . [ Pr . : - pi -
PREAÎNVĂȚÁT , - Ă , preaînvățați , - te , adj . ( Înv . ; adesea substantivat ) Foarte instruit , deosebit de cultivat . - Prea +
... 1. A aranja ceva din timp , a face ca ceva să fie gata ; a prepara . 2. A instrui , a forma în vederea unei activități ; a da lecții , a medita . 3. A preveni pe cineva cu ...