Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ISCUSINȚĂ

 Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru ISCUSINȚĂ.

ISTEȚIME

... ISTEȚÍME , istețimi , s . f . Agerime ( de minte ) , iscusință

 

MĂIESTRIE

... MĂIESTRÍE , măiestrii , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Pricepere , iscusință

 

MARAFET

... n . 1. ( Pop . și fam . ; la pl . ) Fasoane , mofturi ; nazuri ; fițe . 2. ( Pop . și fam . ; mai ales la pl . ) Podoabă ( pretențioasă ) . 3. ( Înv . ) Meșteșug , dibăcie ; iscusință

 

MEȘTEȘUGIT

... MEȘTEȘUGÍT , - Ă , meșteșugiți , - te , adj . 1. ( Mai ales fam . ) Lucrat cu artă , cu iscusință

 

NEPRICEPERE

... NEPRICÉPERE , nepriceperi , s . f . 1. Lipsă de iscusință

 

NEPRICEPUT

... NEPRICEPÚT , - Ă , nepricepuți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu se pricepe să facă ceva , care este lipsit de iscusință , de îndemânare sau de competență într - o acțiune ; neîndemânatic , stângaci . 2. ( Adesea substantivat ) Care nu pricepe , nu înțelege sau înțelege greu ceva ; p . ext . lipsit ...

 

PRICEPE

... înțelege , a pătrunde ceva cu mintea . 2. Refl . A avea cunoștințe într - o materie , într - un domeniu ; a dovedi iscusință

 

PRICEPERE

... pricepe . 1. Facultatea de a înțelege , de a pătrunde ceva ( ușor ) cu mintea ; înțelegere ; p . ext . judecată , inteligență . 2. Îndemânare , abilitate , iscusință

 

VIRTUOZITATE

... VIRTUOZITÁTE , virtuozități , s . f . Însușirea de a fi virtuoz în executarea unei bucăți muzicale ; p . gener . măiestrie , dexteritate , iscusință

 

<<< Anterioarele