Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUSTEȚE

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru JUSTEȚE.

INJUSTEȚE

... INJUSTÉȚE , injusteți , s . f . Lipsă de justețe ; nedreptate ; inexactitate , neadevăr . - In ^1 - + justețe

 

ADEVERI

ADEVERÍ , adeveresc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( se ) confirma , a ( se ) susține , a ( se ) întări justețea , exactitatea unui fapt sau a unei

 

CONFIRMA

CONFIRMÁ , confirm , vb . I . Tranz . 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte ; a atesta , a mărturisi autenticitatea , exactitatea unui lucru ; a întări o ipoteză , o afirmație etc . 2. ( Jur . ) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic , căruia îi recunoaște astfel efectele juridice . 3. A definitiva pe cineva într - o situație . 4. ( În biserica catolică ) A oficia ritualul

 

JUSTEȚĂ

... JUSTÉȚĂ s . f . v . justețe

 

JUSTIFICA

JUSTIFICÁ , justífic , vb . I . 1. Tranz . A arăta că ceva este just ( 1 ) , legitim , a demonstra justețea unui lucru ; a îndreptăți ; a motiva . 2. Refl . A da explicații cu privire la o atitudine , o acțiune etc ; a se dezvinovăți . 3. Tranz . A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani , a unor materiale

 

RETORIC

RETÓRIC , - Ă , retorici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Arta de a vorbi frumos ; arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr - o argumentație bogată , riguroasă , pusă în valoare de un stil ales ; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte . 2. Adj . Care aparține retoricii ( 1 ) , privitor la