Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUSTIȚIE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru JUSTIȚIE.
... DREGĂTÓR , dregători , s . m . ( În Țara Românească și în Moldova ) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc , în administrație , justiție
JUDECĂTÓR , - OÁRE , judecători , - oare , s . m . și f . 1. Funcționar de stat , numit sau ales , care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri ; județ ( I , 2 ) , jude ( 4 ) . 2. Persoană solicitată să - și spună părerea într - o chestiune în vederea stabilirii
LEGÍST , - Ă , legiști , - ste , adj . Medic legist ( și ( În sintagma ) substantivat ) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează
... căruia se întocmește harta , planul topografic etc . respectiv . 2. ( Jur . ) Parte dintr - o hotărâre întocmită după terminarea deliberării , care cuprinde soluția dată de organul de justiție
... PROBATÓRIU , - IE , probatorii , s . n . adj . 1. S . n . Procedură de culegere a probelor ( 1 ) în justiție
... PROCÉS , procese , s . n . 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului ; acțiune judecătorească ; totalitatea actelor , documentelor ...
PROCURATÚRĂ , procuraturi , s . f . Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor , trimiterea infractorilor în fața justiției , susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești , precum și reprezentarea intereselor statului în instanță ; p . ext . clădire în care își are sediul acest organ al puterii de
RECLAMÁNT , - Ă , reclamanți , - te , s . m . și f . 1. Persoană care face o reclamație . 2. Persoană care se adresează justiției pentru a i se recunoaște un drept , pentru a obține repararea unei pagube
... RECURÉNT^2 , - Ă , recurenți , - te s . m . și f . Persoană care face un recurs în justiție
... SECHÉSTRU , sechestre , s . n . Măsură de asigurare ordonată de justiție sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii , constând în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrare unei a ...
SPERJÚR , - Ă , sperjuri , - e , ( 1 ) s . m . și f . , ( 2 ) sperjururi , s . n . 1. S . m . și f . Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul . 2. S . n . ( Rar ) Faptul de a - și călca jurământul ; nesocotire a unui jurământ făcut ; jurământ fals făcut în fața justiției ( și pedepsit de