Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LACRIMĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru LACRIMĂ.

LACRIMA-CHRISTI

LÁCRIMA - CHRISTI - CHRISTI s . n . Vin muscat care provine din viile de la poalele

 

LĂCRIMOS

LĂCRIMÓS , - OÁSĂ , lăcrimoși , - oase , adj . ( Pop . ) 1. Plin de lacrimi , din care picură lacrimi ; înlăcrimat . 2. Care plânge ușor . 3. Fig . Care provoacă lacrimi ; jalnic , impresionant , de plâns . [ Var . : lăcrămós , - oásă

 

ÎNLĂCRIMA

... a lăcrima . 2. Intranz . și refl . ( Despre ochi ) A se umple de lacrimi ; a lăcrima . [ Var . : înlăcrămá vb . I ] - În + lacrimă

 

ÎNLĂCRIMAT

ÎNLĂCRIMÁT , - Ă , înlăcrimați , - te , adj . Plin de lacrimi ; plâns ^2 , cu ochii scăldați în lacrimi , lăcrămos , lăcrimat . V.

 

LĂCRIMA

LĂCRIMÁ , lăcrimez , vb . I . 1. Intranz . ( Despre oameni ) A - i curge lacrimile ( de durere , jale , înduioșare etc . ) ; a plânge ( ușor ) , a lăcrima . 2. Intranz . și refl . ( Despre ochi ) A se umple ( continuu ) de lacrimi ( ca urmare a unei dureri , a înduioșării , a unei boli etc . ) ; a ( se ) înlăcrima . [ Var . : lăcrămá

 

LĂCRIMIOARĂ

... LĂCRIMIOÁRĂ , lăcrimioare , s . f . 1. Diminutiv a lui lacrimă ; lăcrimea , lăcrimiță , lăcrimuță . 2. Mică plantă erbacee cu flori mici , albe , plăcut mirositoare , de forma unor clopoței ; mărgăritar . mărgăritărel , cerceluși ( Convallaria majalis ) . [ Var . : lăcrămioáră s ...

 

PLÂNS

PLÂNS ^2 , - Ă , plânși , - se , adj . Care a plâns , care poartă urme de lacrimi . V. plânge . PLÂNS ^1 , plânsuri , s . n . Faptul de a ( se ) plânge ; tânguire ; ( concr . ) lacrimi ; plânset , plânsoare . V.

 

UMEZI

UMEZÍ , umezesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină umed . 2. Refl . ( Despre ochi ) A se umple de lacrimi ; p . ext . a luci , a străluci ( din cauza

 

UMEZIT

UMEZÍT , - Ă , umeziți , - te , adj . 1. Umed . 2. ( Despre ochi ) Plin de lacrimi , înlăcrimat ; p . ext . lucitor , strălucitor ( din cauza

 

ȚINE

ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , ...

 

   Următoarele >>>