Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIPSI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 509 pentru LIPSI.
STRÂMT , - Ă , strâmți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu este ( destul de ) larg sau ( de ) lat ; îngust . 2. Care nu este ( suficient de ) încăpător , în care nu încape mult . 3. Fig . Lipsit de măreție sau de amploare ; mărginit , redus , meschin ; lipsit de înțelegere , de toleranță , de generozitate ; lipsit de orizont . II. S . n . ( Pop . ; în expr . ) A fi la largul tău și la strâmtul altuia , se spune în ironie când cineva își ia libertăți excesive , stingherind pe altul . [ Var . : strimt , - ă
ȘOVĂIÉLNIC , - - Ă , șovăielnici , - ce , adj . 1. ( Despre mișcări , mers etc . ) Lipsit de fermitate ; nesigur , șovăitor . 2. Fig . ( Despre oameni ) Lipsit de convingere , de hotărâre ; nestatornic , schimbător . - Șovăi + suf . -
ȘTERS ^2 , ȘTEÁRSĂ , șterși , - se , adj . 1. ( Despre cuvinte , fragmente dintr - un text etc . ) Care nu se vede bine ; care a fost ras , tăiat cu o linie , suprimat . 2. Lipsit de culoare , de strălucire ; neclar , spălăcit , palid . 3. Care și - a pierdut forma , aspectul ; tocit . 4. Fig . ( Despre sunete , glas ) Lipsit de rezonanță ; stins . - V. șterge . ȘTERS ^1 s . n . Faptul de a șterge . - V.
CHIOR , CHIOÁRĂ , chiori , chioare , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care vede numai cu un ochi ; căruia îi lipsește un ochi . 2. ( Reg . ; adesea substantivat ) Orb . 3. ( Adesea substantivat ) Care nu vede bine . 4. ( Adesea substantivat ) Sașiu . 5. Fig . ( Despre surse de lumină ) Care dă o lumină slabă , insuficientă ; ( despre lumină ) slab . 6. ( În expr . ) Apă chioară = a ) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate ; b ) vorbe lipsite de conținut . A nu avea para chioară sau ( rar , substantivat ) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un
DEȘÉRT , - ÁRTĂ , deșerți , - arte , ( 1 ) adj . , deșerturi , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care nu conține nimic în interior ; gol . 2. ( Despre terenuri , țări , regiuni ) Lipsit de vietăți și de vegetație ; pustiu . 3. Fig . Lipsit de temei ; amăgitor . 4. Fig . Fără rezultat ; nefolositor , zadarnic . II. S . n . 1. Spațiu gol ; pustietate . 2. Regiune cu climă aridă , cu ploi extrem de puține , în care viața vegetală și animală este foarte redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3. ( În limbajul bisericesc ; în expr . ) A lua în deșert = a batjocori ; a nesocoti . 4. ( Pop . ) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul
DEZARMÁT , - Ă , dezarmați , - te , adj . 1. Căruia i s - au luat armele , care nu mai este înarmat . 2. Fig . Lipsit de puterea de a riposta , de a reacționa ; lipsit de apărare ; care nu știe să se descurce în viață , care este învins de
FUTÍL , - Ă , futili , - e , adj . ( Livr . ) Lipsit de valoare , de importanță , de interes ; inutil , lipsit de seriozitate , neserios ,
INCOERÉNT , - Ă , incoerenți , - te , adj . ( Despre oameni ) Lipsit de logică în gândire , în manifestări ; ( despre manifestările oamenilor ) lipsit de logică . [ Pr . : - co - e - . Var . : incoherént , - ă
LINIȘTÍT , - Ă , liniștiți , - te , adj . 1. Lipsit de zgomot , de intensitate , de agitație . 2. Lipsit de griji , de frământări ; calm , stăpânit ; flegmatic , imperturbabil ,
... a avea lacune , scăderi , deficiențe , defecte ; lacună , scădere , deficiență , defect al cuiva sau a ceva . 4. Faptul de a - i lipsi
... LIPSÍRE , lipsiri , s . f . ( Înv . ) Faptul de a ( se ) lipsi . - V. lipsi