Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOGICĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 84 pentru LOGICĂ.

NEOPOZITIVISM

NEOPOZITIVÍSM s . n . Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii , precum și analizei logice a limbajului științei . [ Pr . : ne -

 

ÎNLĂNȚUIT

... ÎNLĂNȚUÍT , - Ă , înlănțuiți , - te , adj . 1. Pus , legat în lanțuri ; încătușat . 2. Legat ( logic

 

ȘIR

ȘIR , șiruri , s . n . 1. Grup , mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune , desfășurate în linie ( dreaptă ) ; rând , șirag ( 1 ) . 2. Succesiune de fapte , evenimente , unități de timp etc . Șir de întâmplări . 3. Desfășurare continuă și regulată , înlănțuire logică a ideilor , a faptelor într - o expunere , într - o relatare ; fir . 4. ( Mat . ) Mulțime infinită , ordonată , ale cărei elemente pot fi puse în corepondență cu mulțimea numerelor naturale . - Refăcut după șire ( pl . lui

 

ABSURD

ABSÚRD , - Ă , absurzi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . Care contrazice gândirea logică , care nesocotește legile naturii și ale societății , contrar bunului - simț ; ilogic . 2. S . n . Ceea ce este absurd (

 

ALGORITM

ALGORÍTM , algoritme , s . n . Ansamblu de simboluri folosite în matematică și în logică , permițând găsirea în mod mecanic ( prin calcul ) a unor

 

ALOGIC

ALÓGIC , - Ă , alogici , - ce , adj . Care este lipsit de

 

ALOGISM

ALOGÍSM s . n . Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică , susținut de sceptici , mistici și

 

CAZ

CAZ , cazuri , s . n . 1. Împrejurare , circumstanță , situație . 2. Întâmplare , eveniment ; accident . Un caz banal . 3. ( Urmat de determinări ) Îmbolnăvire , boală . Două cazuri de scarlatină . 4. ( Gram . ) Categorie specifică numelui , prin care se exprimă raporturile logice dintre nume și diverse părți ale propoziției ; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului , adjectivului , articolului , pronumelui și

 

CAZUIST

CAZUÍST , - Ă , cazuiști , - ste , s . m . și f . Persoană care aplică metodele cazuisticii , care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență , dar false în

 

CAZUISTIC

CAZUÍSTIC , - Ă , cazuistici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe cazuistică ( 2 ) , privitor la cazuistică . 2. S . f . Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr - un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice , devenite cu vremea pură sofistică ; p . ext . argumentare subtilă , abilă , sofistică a unor teze false sau

 

COMPLEMENTARISM

... COMPLEMENTARÍSM s . n . ( Fil . ) Teză fundamentală a empirismului logic

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>