Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUCIOS

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 69 pentru LUCIOS.

LAUR

LÁUR , lauri , s . m . 1. Dafin . ( La pl . ) Frunzele dafinului ( cu care se încununau odinioară eroii , poeții , oratorii ) ; fig . glorie , victorie . 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase , cu flori mici și cu fructe roșii ( Ilex aquifolium ) . 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut , cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă ; ciumăfaie ( Datura

 

LUCITOR

... LUCITÓR , - OÁRE , lucitori , - oare , adj . ( Despre surse de lumină ) Care împrăștie lumină ; strălucitor ; lucios

 

LUCIU

... LÚCIU , - IE , lucii , ( I ) adj . , luciuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. ( Despre obiecte ) Care răsfrânge razele de lumină , care lucește ( 1 ) ; lucitor , lucios . 2. Cu lustru ^1 , lustruit ; neted ; p . ext . alunecos . 3. ( Despre terenuri , drumuri etc . ) Acoperit de gheață ; lunecos . II. S . n . Aspect al suprafeței unui ...

 

LUNECA

LUNECÁ , lúnec , vb . I . 1. Intranz . A - și pierde echilibrul , călcând pe o suprafață lucioasă ; p . ext . a cădea . 2. Intranz . A se mișca , a se deplasa cu ușurință , lin , fără zgomot ; a se strecura ușor . 3. Refl . Fig . ( Înv ) A se lăsa ispitit , a se amăgi , a se înșela ; a

 

LUSTRUIT

... LUSTRUÍT^2 , - Ă , lustruiți , - te , adj . Cu lustru ^1 ; lucios

 

MĂSLIN

MĂSLÍN , măslini , s . m . 1. Arbore fructifer cu frunze persistente , lanceolate , de culoare verde - deschis pe partea superioară și albă - argintie pe partea inferioară , pieloase , lucioase , și cu fructe ovoide , brune - verzui , cultivat mai mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul și mai ales pentru fructele lui , bogate în ulei ( Olea europaea ) . 2. Ramură de măslin ( 1 ) , simbol al

 

MĂTĂSOS

... MĂTĂSÓS , - OÁSĂ , mătăsoși , - oase , adj . Moale , neted și lucios

 

MOLIBDEN

... MOLIBDÉN s . n . Metal de culoare albă - argintie , lucios

 

MORAR

MORÁR , morari , s . m . 1. Proprietar sau conducător al unei mori ; muncitor într - o moară . 2. Gândac cu aripile lucioase , brune sau negre , care trăiește prin mori ; gândac de făină ( Tenebrio molitor ) . - Moară + suf . -

 

MURĂ

... MÚRĂ^1 , mure , s . f . Fructul comestibil , negru și lucios , al murului ^1 . MÚRĂ^2 , mure , s . f . ( Reg . ; mai ales la pl . ) Glandă , ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale . MÚRĂ ...

 

NAFTALINĂ

NAFTALÍNĂ s . f . Substanță cristalizată , lucioasă , albă , cu miros pătrunzător , extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică , ca insecticid , la conservarea blănurilor și a materialelor textile

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>