Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUPTĂTOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru LUPTĂTOR.

COCOȘ

... de mâncat ) . IV. S . m . Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg ; boxer sau luptător

 

CAMPION

... OÁNĂ , campioni , - oane , s . m . și f . 1. Persoană , echipă etc . care cucerește primul loc într - o competiție sportivă ( națională , internațională , mondială , olimpică ) . 2. Fig . Luptător

 

CAVALERIE

CAVALERÍE^2 , cavalerii , s . f . ( Înv . ) 1. Instituția ( sau ordinul ) cavalerilor . 2. Decorație , ordin în gradul de cavaler . CAVALÉRIE^1 , cavalerii , s . f . Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor ; grup de soldați care fac parte dintr - o astfel de unitate ; cavalerime ;

 

FORTIFICAȚIE

FORTIFICÁȚIE , fortificații , s . f . Construcție militară de pământ , de piatră , de beton armat , făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă

 

GLADIATOR

... GLADIATÓR , gladiatori , s . m . ( În Roma antică ) Bărbat ( sclav ) care se lupta în arenă cu un alt luptător

 

KAMIKAZE

... KAMIKÁZE s . m . invar . , s . n . 1. S . m . invar . Luptător ( japonez ) care se sacrifică într - o acțiune de atac . 2. S . n . Avion de luptă încărcat cu exploziv , pilotat de un kamikaze ( 1 ) , care cădea ...

 

LUPTAȘ

... LUPTÁȘ , luptași , s . m . ( Rar ) Luptător

 

MAQUISARD

... MAQUISÁRD , - Ă , maquisarzi , - de , s . m . și f . Luptător

 

MILITANT

... și f . ( Persoană ) care militează , care luptă intens pentru un principiu , pentru o cauză , care desfășoară o activitate intensă într - un domeniu social , politic , cultural ; luptător

 

PANĂ

PÁNĂ^2 , pene , s . f . 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini , a unui mecanism , a unui vehicul . 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta . PÁNĂ^1 , pene , s . f . I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor , servind la protecția lui și la zbor , compusă dintr - un cotor pe care sunt așezate simetric , de - o parte și de alta , fire ( pufoase ) . 2. ( La pl . ) Pene ^1 ( I 1 ) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora , care servesc la umplerea pernelor , a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană ^1 ( I 1 ) , care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită . 5. Podoabă din pene ^1 ( I 1 ) , care se poartă la pălărie , în păr etc . 6. ( În sintagma ) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 ...

 

   Următoarele >>>