Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUSTRUIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 27 pentru LUSTRUIT.

FĂȚUI

... FĂȚUÍ , fățuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A netezi , a lustrui suprafața unui obiect ( prin cioplire , prin frecare etc . ) ; p . gener . a da aspect frumos ( suprafeței ) unui lucru . 2. ( În industria tăbăcăriei ) A ...

 

FĂȚUIT

FĂȚUÍT^1 s . n . Fățuire . - V. fățui . FĂȚUÍT^2 , - Ă , fățuiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Cu suprafața netezită , lustruită , cu aspect frumos ; ( despre suprafața unei construcții ) cu tencuiala netezită . - V.

 

FAȚĂ

FÁȚĂ , fețe , s . f . I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale ; chip , figură . 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale . Au căzut cu fața la pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5. Partea lustruită , poleită , finisată atent etc . a unui obiect . 6. ( În sintagmele ) Față de masă = material textil , plastic etc . folosit spre a acoperi o masă ( când se mănâncă sau ca ornament ) . Față de pernă ( sau de plapumă ) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna ( sau plapuma ) . 7. Prima pagină a fiecărei file . 8. Fațadă . 9. ( În sintagma ) Fața dealului ( sau a muntelui etc . ) = partea dealului ( sau a muntelui etc . ) orientată spre soare sau spre

 

GLASAT

GLASÁT , - Ă , glasați , - te , adj . 1. ( Despre prăjituri , bomboane , fructe , orez , paste făinoase etc . ) Acoperit cu o glazură ( 1 ) . 2. ( Despre obiecte din piele ) Lustruit ;

 

LUCIU

LÚCIU , - IE , lucii , ( I ) adj . , luciuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. ( Despre obiecte ) Care răsfrânge razele de lumină , care lucește ( 1 ) ; lucitor , lucios . 2. Cu lustru ^1 , lustruit ; neted ; p . ext . alunecos . 3. ( Despre terenuri , drumuri etc . ) Acoperit de gheață ; lunecos . II. S . n . Aspect al suprafeței unui solid , datorit reflexiei luminii ; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de

 

LUNECOS

LUNECÓS , - OÁSĂ , lunecoși , - oase , adj . 1. Pe care se lunecă ușor ; neted , lustruit . 2. Fig . ( Rar ) Nestatornic . - Luneca + suf . -

 

LUSTRAGERIE

LUSTRAGERÍE , lustragerii , s . f . Atelier unde se curăță și se lustruiește încălțămintea . - Lustragiu + suf . -

 

LUSTRAGIU

LUSTRAGÍU , lustragii , s . m . Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea ; văcsuitor . - Lustru ^1 + suf . -

 

LUSTRUIALĂ

... LUSTRUIÁLĂ , lustruieli , s . f . 1. Lustruire ; p . ext . lustru ^1 . 2. Fig . Aparență de cultură , de civilizație ; spoială . - Lustrui

 

LUSTRUITOR

... n . Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat , cu mâner de lemn , care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele . [ Pr . : - tru - i - ] - Lustrui

 

OGLINDĂ

OGLÍNDĂ , oglinzi , s . f . 1. Un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme , făcut din metal sau din sticlă , acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel , pe partea lucioasă , imaginea obiectelor . 2. P . anal . ( De obicei urmat de determinări ) Suprafață netedă și lucioasă ( în special a unei ape ) , care are proprietatea de a reflecta lumina . 3. Fig . Ceea ce înfățișează , reprezintă , simbolizează ceva ; icoană , imagine , tablou . 4. ( În sintagma ) Oglinda laptelui ( sau ugerului ) = porțiune de piele , netedă și lucioasă , la femelele bovinelor și ale altor animale , în dreptul perineului și al feselor , în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus . 5. ( Geol . ; în sintagmele ) Oglindă de falie ( sau de fricțiune , de alunecare ) = suprafață lustruită în roci , care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>