Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MELODICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru MELODICĂ.

MELODIC

MELÓDIC , - Ă , melodici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . 1. Care ține de melodie , referitor la melodie . 2. Melodios , armonios . II. S . f . Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul

 

MELODICITATE

... MELODICITÁTE , melodicități , s . f . Calitatea de a fi melodic ; ( rar ) melodism . - Melodic

 

POLIFONIE

POLIFONÍE , polilonii , s . f . Artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice , fără ca în ansamblu ele să - și piardă individualitatea melodică ; p . restr .

 

APOGIATURĂ

... APOGIATÚRĂ , apogiaturi , s . f . Ornament melodic

 

BELCANTO

BELCÁNTO s . n . Stil italienesc de interpretare în muzica vocală , caracterizat prin puritatea liniei

 

CANTABILITATE

CANTABILITÁTE s . f . Însușire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr - o compoziție vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică

 

CONTRAPUNCT

CONTRAPÚNCT s . n . 1. Tehnică în compoziția muzicală , constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare , având fiecare un înțeles propriu , dar formând laolaltă un tot organic ; polifonie , contratemă . 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (

 

CROMATISM

CROMATÍSM s . n . 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite . 2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanță de un semiton ; structură melodică în care predomină intervale de

 

DIATONICĂ

DIATÓNICĂ , diatonice , adj . , s . f . 1. Adj . ( în sintagma ) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri . 2. S . f . Structură melodică formata din tonuri și semitonuri . [ Pr . : di -

 

FLUIERA

FLUIERÁ , flúier , vb . I . Intranz . I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului ( 1 ) sau o combinație ( melodică ) de sunete , suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură . 2. A cânta din fluier ( 1 ) . 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special , mai ales pentru semnalizare . II. ( Despre vânt , furtună , vijelie etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ascuțit și puternic ; a șuiera . [ Pr . : flu -

 

HETEROFONIE

HETEROFONÍE , heterofonii , s . f . Deviere incidentală de la linia melodică de bază în cazul suprapunerii a două sau a mai multor voci care intonează aceeași melodie . [ Var . : eterofoníe s .

 

   Următoarele >>>