Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MILITA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 96 pentru MILITA.

AMBUSCADĂ

AMBUSCÁDĂ , ambuscade , s . f . 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere . 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară , în scopul executării unui atac prin surprindere asupra

 

AMIRAL

AMIRÁL , amirali , s . m . I. Cel mai mare grad în marina militară , corespunzător gradului de general - colonel din armata terestră ; persoană care poartă acest grad . II. Fluture de zi , mare , foarte frumos colorat , ale cărui larve trăiesc pe urzici ( Vanessa

 

AVANGARDĂ

AVANGÁRDĂ , avangărzi , s . f . ( Adesea fig . ) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de

 

AVANPOST

AVANPÓST , avanposturi , s . n . Subunitate militară de siguranță , instalată în fața forțelor principale proprii aflate în staționare sau în apărare ; poziție pe care se află o asemenea

 

BAIRAC

BAIRÁC , bairace , s . n . ( Înv . ) 1. Steag de mătase foarte lat . 2. Unitate militară ( de voluntari ) care servea sub un drapel . [ Pr . : ba - i - . Pl . și :

 

BATALION

BATALIÓN , batalioane , s . n . Unitate militară formată din mai multe

 

BRIGADĂ

BRIGÁDĂ , brigăzi , s . f . 1. Mare unitate militară , formată dintr - un număr variabil de regimente , batalioane și divizioane . 2. Formație ( stabilă ) de lucru , compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație , în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție . 3. ( În sintagma ) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane , și condusă de un brigadier silvic . 4. ( Ieșit din uz ; în sintagma ) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori , care prezenta programe artistice ( scurte ) inspirate din viața colectivului din care făcea

 

BULUC

BULÚC , bulucuri , s . n . 1. Număr mare de oameni strânși la un loc ; droaie , gloată . 2. ( În vechea organizare a armatei din țările românești ) Unitate militară tactică formată din mercenari , care corespundea aproximativ efectivului unei companii ; bulucbășie ; p . ext . ceată de oameni

 

CAPELMAISTRU

CAPÉLMAISTRU , capelmaiștri , s . m . Dirijor al unei orchestre mici ; șef de fanfară militară . [ Acc . și :

 

CAPOT

CAPÓT^3 , capoate , s . n . ( Înv . ) Un fel de manta boierească sau militară . CAPÓT^2 , capoate , s . n . 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă , de obicei lungă până la călcâie ; halat . 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave . CAPÓT^1 adj . A face ( Înv . ; în limbajul jucătorilor de cărți ; în expr . ) ( pe cineva ) capot = a nu lăsa ( pe cineva ) să facă o levată la jocul de cărți ; p . ext . a câștiga un mare avantaj asupra cuiva , a - l da

 

CEAPRĂZĂRIE

CEAPRĂZĂRÍE^2 , ceaprazării , s . f . 1. Prăvălie în care se vând ceaprazuri ( 1 ) sau , p . ext . , chipie sau alte obiecte de uniformă ( militară ) . 2. Diferite feluri de ceaprazuri ( 1 ) . - Ceapraz + suf . - ărie . CEAPRĂZĂRÍE^1 s . f . Meseria de ceaprazar . - Ceaprazar + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>