Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MORAL��
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 231 pentru MORAL��.
IMORALÍSM s . n . Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr - o epocă dată , negând prin aceasta morala
... MORALICÉȘTE adv . 1. Moralmente . 2. ( Înv . ) După regulile moralei . - Moral
... MORALICÉSC , - EÁSCĂ , moralicești , adj . ( Înv . ) Moral ( I 1 ) . - Moral
... MORALITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este moral ( I 1 ) ; natura , caracterul , valoarea unui fapt , a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral
MORALIZÁ , moralizez , vb . I . Tranz . 1. A da cuiva învățături morale . 2. ( Fam . ) A face cuiva morală ; a mustra , a
... MORALMÉNTE adv . Din punctul de vedere al moralei ( 1 ) , sub raport moral
NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei
PERSONALITÁTE , personalități , s . f . 1. Ceea ce este propriu , caracteristic fiecărei persoane ( 1 ) și o distinge ca individualitate ; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană ; felul propriu de a fi al cuiva . 2. Persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale , care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într - un anumit domeniu de activitate . 3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică , socială , culturală ; personaj ( 1 ) . 4. ( Astăzi rar ; mai ales la pl . ) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (
PRIHÁNĂ , prihane , s . f . ( Rar ) Faptă care încalcă morala ; vină morală , necinste ;
RIGORÍSM s . n . 1. Concepție etică ce opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale ale omului . 2. Severitate extremă în stabilirea , în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau , p . gener . , a altor
VIRTÚTE , virtuți , s . f . 1. Însușire morală pozitivă a omului ; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic , binele ; integritate morală . 2. ( În loc . prep . ) În virtutea . . . = pe baza , în puterea , ca urmare