Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOȘIE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru MOȘIE.

HOTAR

... HOTÁR , hotare , s . n . 1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta ; frontieră , graniță . 2. Fig . Limită , margine , capăt , sfârșit . 3. Moșie

 

JELER

JELÉR , jeleri s . m . Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania , care munceau pe moșiile nobililor , dar care nu aveau regimul juridic al

 

LATIFUNDIU

... LATIFÚNDIU , latifundii , s . n . Mare proprietate funciară particulară , moșie

 

LOGOFĂT

... români , membru al sfatului domnesc ; persoană care deținea acest titlu . 2. ( Înv . ) Secretar , scriitor într - o cancelarie ; grămătic , diac , pisar , copist . 3. Vătaf ( la o moșie

 

MOȘIER

... MOȘIÉR , moșieri , s . m . Mare proprietar funciar ; latifundiar . [ Pr . : - și - er ] - Moșie

 

NART

NART , narturi , s . n . 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse , pe vite etc . 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate ; p . ext . preț al unei mărfi . 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într - o zi pe moșia

 

OHABĂ

... OHÁBĂ , ohabe , s . f . ( Înv . ) 1. Moșie

 

OHABNIC

... și pop . ; despre proprietate ) 1. Care nu poate fi înstrăinat ; inalienabil , de veci ; scutit de impozite și de prestații . 2. ( Despre proprietari ) Care stăpânește o moșie

 

OLAT

... OLÁT , olaturi , s . n . ( Înv . ) 1. Provincie , regiune , ținut , teritoriu ; p . ext . ( la pl . ) împrejurime , parte ( a locului ) . 2. Moșie

 

PLASĂ

... a opri obiectul de joc ( mingea , pucul etc . ) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului . II. 1. Parte dintr - o moșie în evul mediu , în Țara Românească , cuvenită unui proprietar . 2. Subdiviziune a unui județ , în vechea împărțire administrativă a țării ; ocol ...

 

PLOCON

PLOCÓN , plocoane , s . n . 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei ; ( astăzi , fam . ) dar , cadou ( făcut adesea pentru un serviciu , o favoare ) . 2. ( Înv . ) Jertfă , ofrandă . 3. ( Și în sintagma plocon de nume ) Denumire dată , în evul mediu , în țările române , unor dări sau daruri , devenite apoi obligații ale birnicilor . [ Var . : poclón s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>