Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNCITOR

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 209 pentru MUNCITOR.

ARGĂSITOR

... ARGĂSITÓR , - OÁRE , argăsitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Muncitor

 

ARZĂTOR

... Adj . 1. Care arde , care dogorește ; fierbinte ; torid . 2. Fig . Puternic , intens ; deosebit ( de mare , de important ) . Document de o arzătoare actualitate . II. S . m . Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici . III. S . n . Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii . - Arde + suf ...

 

ASAMBLOR

... ASAMBLÓR , asamblori , ( 1 ) s . m . , asambloare ( 2 ) s . n . 1. S . m . Muncitor

 

ASFALTOR

... ASFALTÓR , asfaltori , s . m . Muncitor

 

AUTOMACARAGIU

... AUTOMACARAGÍU , automacaragii , s . m . Muncitor

 

BATOZAR

... BATOZÁR , batozari , s . m . ( Rar ) Muncitor

 

BETONIST

... BETONÍST , - Ă , betoniști , - ste , s . m . și f . Muncitor

 

BOSS

BOSS s . m . Supraveghetor peste muncitorii dintr - o întreprindere în S . U . A. ; p . ext . ( fam . ) șef . - Cuv .

 

BRAȚ

BRAȚ , brațe , s . n . 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr ; partea de la umăr până la încheietura mâinii ; p . ext . membrul superior al corpului omenesc . 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe ( 1 ) . Un braț de fân . 3. Fig . ( În sintagma ) Brațe de muncă = muncitori . 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul ( 1 ) . 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia . 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe . 7. Ramificație a cursului principal al unei ape

 

BREASLĂ

BREÁSLĂ , bresle , s . f . 1. ( În societatea medievală ) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă , creată pentru apărarea intereselor comune ; organizație închisă a meșterilor . 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni ; corporație . 3. Meserie ; p . ext . profesiune . 4. ( Înv . ) Trupă de soldați recrutată din breslași ( 1 ) și din diferite categorii ale

 

BRIGADĂ

BRIGÁDĂ , brigăzi , s . f . 1. Mare unitate militară , formată dintr - un număr variabil de regimente , batalioane și divizioane . 2. Formație ( stabilă ) de lucru , compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație , în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție . 3. ( În sintagma ) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane , și condusă de un brigadier silvic . 4. ( Ieșit din uz ; în sintagma ) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori , care prezenta programe artistice ( scurte ) inspirate din viața colectivului din care făcea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>