Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 55 pentru MÂNIE.

MÂNIOS

MÂNIÓS , - OÁSĂ , mânioși , - oase , adj . Plin de mânie ( 1 ) ; furios ; foarte supărat ; care exprimă sau trădează mânie . [ Pr . : - ni - os ] - Mânie + suf . -

 

DEZMÂNIA

... DEZMÂNIÁ , dezm ? nii , vb . I . Refl . și tranz . A - și potoli sau a face să - și potolească mânia ; a ( se ) îmblânzi , a ( se ) îmbuna . [ Pr . : - ni - a . - Prez . ind . și : dezmâniez ] - Dez - + mânia

 

MÂNIAT

... MÂNIÁT , - Ă , mâniați , - te , adj . Înfuriat , iritat , foarte supărat . [ Pr . : - ni - at ] - V. mânia

 

ZBÂRLI

... Tranz . A răscoli ; a agita ( suprafața unei ape ) . 3. Refl . Fig . ( Despre ființe ) A se supăra , a se mânia , a se zborși . 4. Refl . Fig . ( Despre vreme ; la pers . 3 ) A se strica , a se înrăutăți . [ Var . : zburlí ...

 

ÎNĂLBĂSTRI

ÎNĂLBĂSTRÍ , înălbăstresc , vb . IV . Intranz . și refl . A deveni albastru ; p . ext . ( despre oameni ) a se învineți ( de

 

ÎNCRÂNCENA

ÎNCRÂNCENÁ , încr ? ncen , vb . I . Refl . A se înfiora , a se îngrozi , a i se încreți cuiva carnea de frică , de scârbă , de mânie ; a se crâncena . [ Prez . ind . și : încrâncenez . Var . : ( reg . ) încrânciná , vb . I ] - În +

 

ÎNCRÂNCENAT

ÎNCRÂNCENÁT , - Ă , încrâncenați , - te , adj . Înspăimântat , înfiorat ( de frică , de scârbă , de mânie etc . ) . V.

 

ÎNCRUNTA

ÎNCRUNTÁ , încrúnt , vb . I . 1. Refl . și tranz . A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte ( în semn de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ) ; a privi aspru . 2. Refl . ( Înv . ) A se umple de sânge ; a se înroși . - În +

 

ÎNCRUNTAT

ÎNCRUNTÁT , - Ă , încruntați , - te , adj . 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ; p . ext . care are înfățișarea sau privirea aspră , posomorâtă ; crunt , cruntat . 2. ( Înv . )

 

ÎNFURIA

... I . Refl . și tranz . A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie ; a ( se ) mânia

 

ÎNFURIERE

ÎNFURIÉRE s . f . ( Înv . ) Acțiunea de a ( se ) înfuria ; furie , mânie . [ Pr . : - ri - e - ] - V.

 

   Următoarele >>>