Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEÎNGRIJIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru NEÎNGRIJIT.
LINDINÓS , - OÁSĂ , lindinoși , - oase , adj . ( Rar ) Plin de lindini ; p . ext . murdar , nespălat , neîngrijit . - Lindină + suf . -
NEÎNGRIJÍ , neîngrijesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A
NEȚESĂLÁT , - Ă , nețesălați , - te , adj . ( Despre vite ) Care nu a fost curățat cu țesala ; p . anal . ( depr . ; despre oameni ) cu părul încâlcit , zbârlit , nepieptănat ; ( despre păr ) care nu este pieptănăt , care este încâlcit , zbârlit ; p . ext . neîngrijit , murdar . - Ne - +
NEGLIJÁT , - Ă , neglijați , - te , adj . Căruia nu i s - a dat atenția cuvenită ; neîngrijit . - V.
NEGLIJÉNT , - Ă , neglijenți , - te , adj . 1. Care nu - și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă ; indolent , nepăsător . 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa , care are o ținută dezordonată , murdară etc . ; neîngrijit . 3. ( Despre acțiuni , atitudini etc . ale oamenilor ) Care denotă lipsă de atenție , de grijă , de interes ( față de ceva , de cineva sau de
PĂRĂGINÍT , - Ă , părăginiți , - te , adj . În stare de paragină ; neîngrijit ( 1 ) , sălbăticit ; ( despre clădiri , construcții ) ruinat , dărăpănat , degradat . - V.
PĂRĂGINÓS , - OÁSĂ , părăginoși , - oase , adj . ( Reg . ) Părăginit , neîngrijit ( 1 ) . - Paragină + suf . -
PĂRĂSÍT , - Ă , părăsiți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Lăsat singur ; abandonat . 2. ( Despre localități , ținuturi , case etc . ) Care a ajuns în stare de paragină , neîngrijit ( fiind nelocuit ) ; p . ext . izolat , singuratic ; nepopulat , pustiu . 3. ( Despre obiecte , obiceiuri etc . ) Care a încetat de a mai fi folosit , care nu se mai întrebuințează ; p . ext . neglijat ,
PARÁGINĂ , paragini , s . f . Teren necultivat , neîngrijit , acoperit de buruieni ; teren
PIÁTRĂ , pietre , s . f . I. 1. ( La sg . ) Nume generic pentru orice rocă solidă , dură și casantă răspândite la suprafața sau în interiorul pământului ; ( și la pl . ) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr - o astfel de rocă ; p . ext . material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui , cu diverse întrebuințări , rocă naturală . 2. ( În sintagma ) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii , caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră ( I 1 ) . 3. ( Urmat de determinări care arata felul , întrebuințarea sau modul de prelucrare ) Bucată de piatră ( I 1 ) prelucrată ; obiect făcut dintr - o astfel de bucată . Piatra de moară . 4. Piesă folosită la unele jocuri de societate , confecționată din piatră ( I 1 ) sau , p . ext . , din os , din lemn etc . 5. ( Pop . ) Meteorit . 6. ( Reg . ) Greutate ( de cântar sau de balanță ) . 7. Precipitație formală din particule de gheață , care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici ; p . restr . fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație ; grindină . II. P . anal . 1. Crustă de săruri minerale care se depune , cu vremea , pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide . ...