Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NORMĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 35 pentru NORMĂ.

NORMA

NORMÁ , normez , vb . I . Tranz . 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs , pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într - o unitate de timp în anumite condiții tehnico - organizatorice . 2. A supune unei norme ( 1 ) , a stabili ceva prin

 

NORMAT

NORMÁT , - Ă , normați , - te , adj . 1. Care se efectuează după norme ( 3 ) stabilite , care este corespunzător unor astfel de norme ; ( despre consum ) care este corespunzător unor cantități dinainte stabilite . 2. Care se conformează unei norme ( 1 ) , unor reguli

 

NORMATIV

NORMATÍV , - Ă , normativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care servește ca normă sau stabilește o normă , care are caracterul unei norme . 2. S . n . Îndrumare , dispoziție ( sau ansamblu de îndrumări ) cu caracter de

 

ACORD

ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o

 

NORMARE

... NORMÁRE , normări , s . f . Acțiunea de a norma și rezultatul ei . - V. norma

 

TIPIC

TÍPIC^2 , - Ă , tipici , - ce , adj . Care distinge , caracterizează o persoană , un obiect , un fenomen etc . ; caracteristic , specific . TIPÍC^1 , tipicuri , s . n . 1. Formulă obișnuită , stereotipă ; obicei , tradiție , normă , regulă . 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase ; normă , regulă pentru oficierea serviciului

 

ȘUT

ȘUT ^3 , - Ă adj . v . ciut . ȘUT ^2 , șuturi , Lovitură ( puternică ) dată cu piciorul , cu mâna , cu capul sau cu un instrument special în minge , la anumite jocuri sportive . ȘUT ^1 , șuturi , s . n . Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într - o mină ; schimb ; normă a unui miner în timpul unui

 

ȚINE

ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , ...

 

ABATE

ABÁTE^2 , abát , vb . III . 1. Tranz . , refl . și intranz . A ( se ) îndepărta ( de la o direcție apucată , fig . de la o normă fixată , de la o linie de conduită etc . ) . 2. Refl . ( Despre fenomene ale naturii , calamități , nenorociri ) A se produce în mod violent . 3. Intranz . A - i trece ceva prin minte , a - i veni ideea ; a i se năzări . 4. Tranz . A descuraja , a deprima , a întrista , a mâhni . Vestea l - a abătut . 5. Tranz . ( Franțuzism ) A doborî la pământ . ABÁTE^1 , abați , s . m . 1. Titlu dat superiorului unei abații . 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici ; persoană care poartă acest

 

COMANDAMENT

COMANDAMÉNT , comandamente , s . n . 1. Organ de conducere a unei ( mari ) unități sau a unei instituții militare . 2. Fig . Precept , poruncă , regulă , normă . 3. ( Jur . ) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui

 

CRITERIU

CRITÉRIU , criterii , s . n . 1. Punct de vedere , principiu , normă pe baza cărora se face o clasificare , o definire , o apreciere . 2. Probă sportivă , concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni sportivi , dintr - o anumită

 

   Următoarele >>>