Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIȘNUINȚĂ
Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru OBIȘNUINȚĂ.
OBIȘNUÍT , - Ă , obișnuiți , - te , adj . 1. Care a devenit obicei , care a intrat în obișnuința cuiva , caracteristic cuiva . 2. Care se face , se întâmplă , sau se întâlnește în mod regulat ; care se folosește adesea ; curent . 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit ; comun , simplu , banal , de rând . [ Var . : ( înv . ) obicinuít , - ă
... individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; fel particular de a se purta sau de a face ceva ; obișnuință , învăț . 2. Deprindere consacrată ; mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei ...
... OBICINUÍNȚĂ s . f . v . obișnuință
OPIOMANÍE , opiomanii , s . f . Abuz de opiu ; obișnuința de a consuma opiu . [ Pr . : - pi -
... se găsește în florile , în frunzele și în tulpinile multor plante , folosită în medicină . RUTÍNĂ^1 s . f . Capacitate câștigată printr - o practică îndelungată ; ( depr . ) obișnuință
... TABIÉT , tabieturi , s . n . Deprindere , gust pe care cineva și - l satisface cu regularitate , cu meticulozitate ; obișnuință
... TOLERÁNȚĂ , toleranțe , s . f . 1. Faptul de a tolera ; îngăduință , indulgență . 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente , substanțe , condiții de mediu etc . 3. Abatere admisă de la dimensiunea ...
... TOXICOMANÍE , toxicomanii , s . f . Obișnuință