Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBSTACOL
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 64 pentru OBSTACOL.
... BULL - FINCH , bull - finch - uri , s . n . Obstacol
CROÍ^2 , croiesc , vb . IV . 1. Tranz . A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil , pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect . 2. Tranz . A plănui , a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații , de planuri etc . ; a începe un lucru sau o lucrare . 3. Tranz . A desfunda , a deschide un drum , o șosea etc . , înlăturând obstacolele . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A lovi , a bate un animal sau un om ( făcându - i dungi sau vânătăi pe piele ) . 5. Intranz . Fig . ( Fam . ; în expr . ) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă ( spre a scăpa de o primejdie ) . CROI ^1 , croiuri , s . n . Croială (
CROS , crosuri , s . n . Cursă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole ( naturale și artificiale ) , în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță , pe un traseu dinainte stabilit , cu respectarea anumitor norme
DEBLOCÁ , deblochez , vb . I . Tranz . 1. A degaja un drum de obstacole , de oameni , de vehicule etc . spre a - l reda circulației . 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești . 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al
... exala . 2. A elibera , a scăpa pe cineva de o sarcină , de o îndatorire ; a elibera ceva de un obstacol . 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține ...
... DEGAJÁRE , degajări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) degaja și rezultatul ei ; răspândire , exalare ; eliberare de o sarcină , de un obstacol . 2. Operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă , de pe un teren etc . în vederea unei operații ulterioare ...
... DEGAJÁT , - Ă , degajați , - te , adj . 1. Eliberat de o îndatorire , de un obstacol
... DEROBÁ , derobez , vb . I . Refl . ( Despre cai ) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol
DESCHÍS , - Ă , deschiși , - se , adj . 1. ( Despre uși , porți , capace etc . ) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură . 2. ( Despre încăperi , lăzi etc . ) Cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate . 3. Fig . ( Adesea adverbial ) Lipsit de ascunzișuri , de fățărnicie ; franc , sincer . 4. ( Despre obiecte care se pot închide ) Cu marginile ( sau cu părțile componente ) desfăcute , îndepărtate ; care nu mai e împreunat sau strâns . A lăsa foarfecele deschis . 5. ( Despre terenuri ) Neîngrădit , neîmprejmuit ; p . ext . care se întinde pe o mare distanță ; ( despre drumuri ) pe care se poate circula nestingherit , fără obstacole . 6. ( În sintagmele ) Vocală deschisă = vocală pronunțată cu gura mai deschisă decât în cazul vocalelor închise . Silabă deschisă = silabă terminată în vocală . 7. ( Despre circuite electrice ) Care este întrerupt ; ( despre aparate electrice de conectare ) cu contactele separate . 8. ( Despre culori ) Cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru ; pal , luminos , clar . [ Var . : ( pop . ) deșchís , - ă
DESPĂRȚÍ , despárt , vb . IV . l . Refl . A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte , a părăsi , vremelnic sau definitiv , pe cineva sau ceva ; ( despre mai multe persoane ) a se separa , plecând în direcții diferite . 2. Refl . A divorța . 3. Tranz . ( Despre bariere , obstacole etc . ; adesea fig . ) A separa , a izola , a pune
... DIFRÁCȚIE , difracții , s . f . Mod de propagare a undelor de lumină , radio , acustice etc . în spatele unui obstacol