Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OFIȚER

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 51 pentru OFIȚER.

OFIȚERESC

... OFIȚERÉSC , - EÁSCĂ , ofițerești , adj . Care aparține unui ofițer ( I 1 ) , privitor la ofițer , de ofițer , ca al ofițerilor . - Ofițer

 

OFIȚEREȘTE

... OFIȚERÉȘTE adv . Ca un ofițer ( I 1 ) , în felul ofițerilor . - Ofițer

 

OFIȚEREASĂ

... OFIȚEREÁSĂ , ofițerese , s . f . 1. ( Fam . ) Soție de ofițer ( I 1 ) . 2. Femeie care are gradul de ofițer ( I 1 ) . - Ofițer

 

OFIȚERIME

... OFIȚERÍME s . f . ( Cu sens colectiv ) Corpul ofițeresc ; mulțime , număr mare de ofițeri ( I 1 ) ; totalitatea ofițerilor . - Ofițer

 

ȘTAB

... ȘTAB ștaburi , ( 1 ) s . n . , ștabi , ( 2 , 3 ) s . m . 1. S . n . ( Înv . ) Stat - major . 2. S . m . ( Înv . ) Ofițer care făcea parte dintr - un ștab ( 1 ) ; p . ext . ofițer

 

ADJUTANT

... ADJUTÁNT , adjutanți , s . m . 1. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într - o unitate militară , îndeplinind atribuții similare unui secretar ; ofițer

 

MAIOR

... MAIÓR , maiori , s . m . Grad în ierarhia ofițerilor , superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent - colonel ; ofițer

 

OFIȚERAȘ

... OFIȚERÁȘ , ofițerași , s . m . ( Depr . ) Diminutiv al lui ofițer . - Ofițer

 

OFIȚEROI

... OFIȚERÓI , ofițeroi , s . m . ( Depr . ) Augmentativ al lui ofițer ( I 1 ) . - Ofițer

 

ÎNCARTIRUI

ÎNCARTIRUÍ , încartiruiesc , vb . IV . Tranz . A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr - o unitate militară într - o localitate ; a cartirui . - În +

 

AGĂ

... ÁGĂ , agi s . m . ( Înv . ) 1. Ofițer ( comandant ) din armata otomană . 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință , iar ulterior șefului agiei . 3. Persoană care avea titlul de ...

 

   Următoarele >>>