Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ONOARE

 Rezultatele 21 - 26 din aproximativ 26 pentru ONOARE.

PATĂ

PÁTĂ , pete , s . f . 1. Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de un corp gras , de o materie colorată , de murdărie etc . , suprafață pe care se întinde o astfel de urmă ; substanță care a lăsat această urmă . 2. Porțiune pe corpul animalelor sau al păsărilor , unde părul sau penele sunt de altă culoare față de rest . 3. Porțiune de nuanță diferită ( mai închisă ) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui , al Lunii sau al altui corp ceresc . 4. Fig . Faptă , atitudine , situație etc . reprobabilă , care știrbește onoarea sau reputația cuiva ; rușine ,

 

POLTRON

POLTRÓN , - Ă , poltroni , - e , adj . , s . m . și f . ( Livr . ) ( Om ) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei ; ( om ) laș ,

 

PREJUDICIU

PREJUDÍCIU , prejudicii , s . n . 1. Pagubă , daună ; p . ext . știrbire a onoarei , a reputației , a prestigiului cuiva . 2. ( Înv . ) Prejudecată . [ Var . : ( înv . ) prejudíțiu s .

 

RISCA

RISCÁ , risc , vb . I . Tranz . și intranz . A ( - și ) pune în primejdie viața , onoarea etc . ; a ( se ) expune unui pericol

 

SFINȚIT

... te , adj . ( Bis . ) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a - i da un caracter sacru . 2. Epitet de onoare

 

TRIUMF

... de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori , căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război , reprezentând cea mai înaltă onoare

 

<<< Anterioarele