Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OSTIL
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru OSTIL.
... ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . Dușman , vrăjmaș ( în război , în viața de fiecare zi etc . ) . 2. Adj . Dușmănos , ostil
LÁGĂR , lagăre , s . n . I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci ; tabără , campament . 2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau , în regimurile totalitare , persoanele considerate ostile regimului . 3. ( În trecut ) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social - politică . II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă , o osie , un
... NEPRIÉLNIC , - Ă , neprielnici , - ce , adj . Care nu este prielnic , favorabil pentru cineva sau pentru ceva ; nefavorabil ; p . ext . potrivnic , ostil
... NEPRIETENÓS , - OÁSĂ , neprietenoși , - oase , adj . 1. Lipsit de prietenie , de bunăvoință ; dușmănos , ostil , neprietenesc ; p . ext . care nu este sociabil , comunicativ ; morocănos . 2. Fig . ( Despre încăperi , interioare etc . ) Lipsit de confort , de intimitate ; rece , neprietenesc . [ Pr . : - pri - e ...
OBSCURANTÍSM s . n . Stare de înapoiere culturală ; atitudine ostilă , refractară față de tot ce reprezintă
POTRÍVNIC , - Ă , potrivnici , - ce s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Adversar , rival , dușman , inamic . 2. Adj . Care manifestă o atitudine ostilă , dușmănoasă față de cineva sau de ceva ; care se împotrivește ; dușmănos . 3. Adj . Opus ,
... REACȚIONÁR , - Ă , reacționari , - e , adj . Care aparține sau care este specific reacțiunii politice , care se referă la reacțiune ; care este ostil
REACȚIONARÍSM s . n . Concepție politică reacționară ; caracterul a ceea ce este reacționar ; atitudine ostilă față de progres . [ Pr . : re - ac - ți - o - ] - Reacționar + suf . -
... RESENTIMÉNT , resentimente , s . n . Sentiment ostil
... SADUCHÉU , saduchei , s . m . ( În antichitate ) Adept al partidului marelui cler mozaic , reprezentând interesele marilor proprietari de pământ și ostil
VIGILÉNȚĂ , vigilențe , s . f . Atitudine de observare atentă și susținută , de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său ( pentru a preveni , a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile , ostile , dușmănoase ) . - După fr . vigilance , lat .