Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OVUL

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru OVUL.

INTEGUMENT

INTEGUMÉNT , integumente , s . n . ( Biol . ) înveliș al

 

LOJĂ

LÓJĂ , loji , s . f . I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori , așezat , alături de altele , în jurul incintei unei săli de spectacole . 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri , comunicând cu exteriorul , destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază . 3. ( În sintagma ) Lojă masonică = asociație de francmasoni . II. 1. Cavitate în floarea unei plante , în care se găsesc ovulele sau polenul ; cavitate în fructul unei flori , în care se găsesc semințele . 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formație anatomică . [ Pl . și :

 

MICROPIL

MICROPÍL , micropile , s . n . Canal microscopic situat în partea apicală a ovulului plantelor superioare , prin care tubul polinic pătrunde la

 

MONOGENEZĂ

MONOGENÉZĂ , monogeneze , s . f . ( Biol . ) Reproducere directă ( prin ouă sau prin ovule ) cu faze de dezvoltare

 

NUCELĂ

NUCÉLĂ , nucele , s . f . Partea centrală din ovulul unei plante fanerogame , în care se găsește sacul

 

OOGENEZĂ

OOGENÉZĂ , oogeneze , s . f . ( Biol . ) Proces de formare a ovulului animal ;

 

OU

... OU , ouă , s . n . 1. Celulă rezultată dintr - un ovul fecundat de un spermatozoid și din care se dezvoltă , prin diviziuni repetate , un nou organism ; zigot . 2. ( Urmat de determinări care indică materia ) Obiect în ...

 

OVIDUCT

OVIDÚCT , oviducte , s . n . ( Anat . ) Conducte care transportă ovulele ajunse la maturitate spre

 

OVOGENEZĂ

OVOGENÉZĂ s . f . Proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din

 

OVULAȚIE

OVULÁȚIE , ovulații , s . f . Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur ( apt de a fi fecundat ) din

 

PARIETAL

PARIETÁL , - Ă , parietali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care se referă la peretele unei cavități a organismului , care aparține acestui perete . Pleură parietală 2. Adj . ( Rar ) Care ține de perete , care se execută pe pereți ; mural . 3. S . f . ( La pl . ) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului ; ( și la sg . ) plantă din acest ordin . [ Pr . : - ri -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>