Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PAR��

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 139 pentru PAR��.

PARȚIAR

PARȚIÁR adj . Colon parțiar ( Jur . ; astăzi ieșit din uz ; în sintagma ) = persoană care lua în arendă o bucată de pământ și împărțea beneficiul cu proprietarul . [ Pr . : - ți -

 

PARAȘUTA

PARAȘUTÁ , parașutez , vb . I . Tranz . A lansa din avion cu parașuta oameni sau

 

PARAȘUTARE

PARAȘUTÁRE , parașutări , s . f . Acțiunea de a parașuta . - V.

 

PARAȘUTAT

PARAȘUTÁT , - Ă , parașutați , - te , adj . Care a fost lansat cu parașuta . - V.

 

PARAȘUTISM

PARAȘUTÍSM s . n . Ramură sportivă care cuprinde probe de lansare din avion cu parașuta ; tehnica executării unor astfel de

 

PARAȘUTIST

PARAȘUTÍST , - Ă , parașutiști , - te , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană specializată în lansarea cu parașuta . 2. Adj . ( Rar ) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține

 

PARAȘUTĂ

PARAȘÚTĂ , parașute , s . f . Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi , cu suprafață mare , folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime , de obicei dintr - un avion în

 

ȚEAPĂ

... ȚEÁPĂ , țepi , s . f . 1. Par lung și ascuțit la un capăt ( folosit în trecut ca instrument de supliciu ) ; p . restr . vârful unui astfel de par . 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor ; ( la pl . ) resturile tulpinilor unor păioase , rămase în pământ după ce plantele au fost cosite . 3. Ghimpe ...

 

ȚEPUȘĂ

... ȚEPÚȘĂ , țepușe , s . f . 1. Par ascuțit , țeapă ; p . restr . vârf ascuțit al unui par

 

PĂRĂLUȚĂ

PĂRĂLÚȚĂ , părăluțe , s . f . 1. Diminutiv la lui para ^3 . 2. ( Bot . ; reg . ) Bănuț . - Para ^3 + suf . -

 

PĂRAȘ

... PĂRÁȘ , părași , s . m . ( Reg . ) Pescar care înfige parul ^1 pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul . - Par

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>