Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERFECȚIUNE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru PERFECȚIUNE.

IDEAL

IDEÁL , - Ă , ideali , - e , adj . , IDEÁL , idealuri , s . n . 1. Adj . Care atinge perfecțiunea ; perfect , desăvârșit . 2. Adj . Care ține de domeniul ideilor , privitor la gândire ; care există numai în mintea , în închipuirea omului ; spiritual , imaterial . 3. S . n . Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei , gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într - o direcție . [ Pr . : - de -

 

PERFECȚIONISM

... PERFECȚIONÍSM s . n . 1. Tendință de a atinge perfecțiunea . 2. ( Med . ) Tendință maladivă spre perfecțiune

 

CHIETISM

CHIETÍSM s . n . Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului . [ Pr . : chi - e . - Var . : cvietísm s .

 

CLASIC

... CLÁSIC , - Ă , clasici , - ce , adj . 1. ( Despre opere literare , științifice , artistice ) Care servește ca model de perfecțiune , care poate fi luat drept model ; p . ext . care este scris după canoanele obișnuite , tradiționale . 2. Care concentrează caracteristicile ( bune sau rele ale ) unui lucru ...

 

DEPLINĂTATE

... DEPLINĂTÁTE s . f . Faptul de a fi deplin , desăvârșit ; perfecțiune

 

ENTELEHIE

ENTELEHÍE s . f . Noțiune filozofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor

 

IMPECABILITATE

... IMPECABILITÁTE s . f . ( Livr . ) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil ; perfecțiune

 

IMPERFECT

... IMPERFÉCT , - Ă , imperfecți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Lipsit de perfecțiune

 

MADONĂ

MADÓNĂ , madone , s . f . 1. Reprezentare plastică a Maicii Domnului ( având în brațe pe Isus ) ; p . gener . Maica Domnului . 2. Fig . Personificare a perfecțiunii

 

METENSOMATOZĂ

... METENSOMATÓZĂ s . f . ( Rar ) Concepție mistică potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diferite corpuri spre a se apropia de perfecțiune

 

PENTAGRAMĂ

PENTAGRÁMĂ , pentagrame , s . f . Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri , considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca

 

   Următoarele >>>