Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POD

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 67 pentru POD.

ȘANTIER

... ȘANTIÉR , șantiere . s . n . Loc pe care se construiește ( sau se repară ) o clădire , un obiectiv industrial , un pod

 

ȘARAMPOI

... ȘARAMPÓI , șarampoi , s . m . ( Reg . ) Par lung și gros , folosit pentru a face garduri , picioare de pod

 

ANTRETOAZĂ

... ANTRETOÁZĂ , antretoaze , s . f . 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod . 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr - un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță . 3. Piesă metalică ...

 

ARIERBEC

... ARIERBÉC , arierbecuri , s . n . Parte a unei pile de pod

 

AVANTBEC

... AVANTBÉC , avantbecuri , s . n . Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa , amenajată special pentru a - l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ...

 

BAC

... capetele plate , cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave ; brod , brudină , pod umblător . 2. ( Sport ) Platformă sau ambarcație cu vâsle , fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor , caiaciștilor și canoiștilor . 3. ( Tehn . ) Recipient , vas cu diverse utilizări industriale ...

 

CĂULĂ

... CĂÚLĂ , căule , s . f . ( Reg . ) Plută mică , întrebuințată ca pod

 

CONGA

CÓNGA s . f . 1. Dans cu ritm sincopat , inspirat din folclorul afro - cubanez . 2. Tobă de formă lungă , subțiată la extremitatea inferioară , acționată cu degetele și cu podul

 

DEPONTA

... DEPONTÁ , depontéz , vb . I . Tranz . A demonta un pod

 

ELEVAȚIE

... exterioare ale unei construcții , mașini etc . 2. Parte a unui zid , a unei pile sau a unei culee de pod

 

FURCULIȚĂ

FURCULÍȚĂ , furculițe , s . f . 1. Obiect ( de metal ) alcătuit dintr - un mâner și doi până la patru dinți , cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură ; furcuță ( 2 ) . 2. Fiecare dintre cele două piese curbate , încrucișate la unul dintre capete , prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi , pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal ; gemănare . [ Pl . și : furculiți ] - Furcă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>