Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POSESOR

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 24 pentru POSESOR.

LICENȚĂ

LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică

 

LOTERIE

LOTERÍE , loterii , s . f . Joc de noroc care constă în emiterea unor bilete prevăzute cu numere sau combinații de numere , dintre care , prin tragere la sorți , unele sunt declarate câștigătoare , dând dreptul posesorilor lor la premii în bani , în obiecte de valoare etc . ; loto (

 

METONIMIE

METONIMÍE , metonimii , s . f . Figură de stil care constă în inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte , ale părții prin întreg , ale cauzei prin efect , ale efectului prin cauză , ale abstractului prin concret , ale posesorului prin lucrul posedat

 

MOȘNEAN

... MOȘNEÁN , moșneni , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) , Țăran liber , posesor

 

NOBILIME

NOBILÍME s . f . ( În unele țări , și în epoca modernă . ) 1. Categorie socială cuprinzând ( în societatea medievală ) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil + suf . -

 

OBLIGAȚIE

OBLIGÁȚIE , obligații , s . f . 1. Datorie , sarcină , îndatorire . 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane , care le sunt îndatorate , să dea , să facă sau să nu facă ceva . 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și - i dă dreptul de a primi , pentru suma împrumutată , un anumit venit fix sub formă de dobândă . [ Var . : obligațiúne s .

 

OLIGARHIE

OLIGARHÍE , oligarhii , s . f . 1. Formă de conducere a statului , în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane . 2. ( În sintagma ) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar , care domină viața economică a unui

 

PALATIN

... în evul mediu , în Europa , unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior ; principe posesor al unui palatinat ; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală ; vicerege în Ungaria medievală ; persoană care avea unul dintre aceste titluri . PALATIN ...

 

POSESORIU

POSESÓRIU , - IE , posesorii , adj . ( Despre acțiuni judiciare ) Prin care se urmărește apărarea , protecția

 

PROPRIETAR

... PROPRIETÁR , - Ă , proprietari , - e , s . m . și f . Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun ; stăpân , posesor

 

RĂZEȘ

... în obști , care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea , dar lucra independent ( împreună cu familia ) lotul agricol repartizat ; moșnean ; p . gener . țăran liber , posesor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>