Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POTRIVNIC

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru POTRIVNIC.

NULITATE

NULITÁTE , nulități , s . f . 1. Însușirea , caracterul lucrului nul ( 1 ) . 2. Sancțiune a actului juridic care suprimă , în principiu și pentru trecut , acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale . 3. Lipsă totală de valoare , de capacitate , de merit a

 

OPOZIȚIE

... fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic

 

OPUS

... în fața cuiva sau a ceva , în partea dimpotrivă ; p . ext . ( despre fenomene , caractere , legi ) care nu se poate împăca cu altul ; contrar , potrivnic . 2. ( Mat . ; despre unghiuri ) Care este așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) care este ...

 

OSTIL

OSTÍL , - Ă , ostili , - le , adj . Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva ; dușmănos ,

 

PAȘNIC

... 1. ( Despre oameni ) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni , care este partizan al relațiilor prietenești , armonioase și evită orice conflict ; iubitor de pace , potrivnic războiului . 2. ( Despre acțiuni ) Care sprijină pacea , lupta pentru pace ; ( despre atitudini ) lipsit de agresivitate . 3. ( Despre un loc , un peisaj etc . ) Liniștit , calm , tihnit ...

 

PIZMAȘ

... m . și f . , adj . ( Pop . ) 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care poartă pizmă cuiva ; ( om ) răutăcios , invidios ; p . ext . ( om ) plin de ură , potrivnic

 

PROTIVNIC

... PROTÍVNIC , - Ă - Ă adj . v . potrivnic

 

RIVAL

... RIVÁL , - Ă , rivali , - e s . m . și f . Persoană care aspiră , în concurență directă cu alta , la aceeași situație , la același succes ; concurent , potrivnic

 

SLAVOFOB

... SLAVOFÓB , - Ă , slavofobi , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care este potrivnic

 

TRĂDA

TRĂDÁ , trădez , vb . I . 1. Tranz . A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva , săvârșind acte care îi sunt potrivnice , pactizând cu dușmanul etc . 2. Tranz . ( Despre facultăți fizice sau psihice ) A nu mai funcționa ( bine ) , cauzând dificultăți . Memoria îl trădează . 3. Tranz . și refl . A ( se ) da pe față ; a ( se ) da de

 

VITREG

... rudă de sânge , care a devenit rudă printr - o nouă căsătorie a unuia dintre părinți . 2. Fig . Dușman , ostil , vrăjmaș ; defavorabil , potrivnic

 

<<< Anterioarele