Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRINCIPE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 54 pentru PRINCIPE.

EXPLICA

EXPLICÁ , explíc , vb . I . Tranz . A face să fie mai ușor de înțeles ; a lămuri . 2. Intranz . și tranz . ( Despre axiome , principii , legi științifice ) A servi drept lămurire , a constitui o justificare , a reprezenta o motivare a unui fenomen , a unei proprietăți etc . 3. Refl . A - și motiva acțiunile , vorbele etc . ; a se

 

EXPURGA

EXPURGÁ , expúrg , vb . I . Tranz . A elimina dintr - o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii

 

HERALD

HERÁLD , heralzi , s . m . Dregător la curțile suveranilor din evul mediu , care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor , de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor , de a transmite declarațiile de război

 

IKEBANA

IKEBÁNA , ikebane , s . f . Tehnică artistică de aranjare a florilor ( în vase ) după anumite principii ; p . ext . aranjament al florilor după această

 

LAICIZA

LAICIZÁ , laicizez , vb . I . Tranz . A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice , a da caracter laic . [ Pr . : la -

 

LANDGRAF

... LANDGRÁF , landgrafi , s . m . Titlu dat unui principe

 

MANIHEISM

MANIHEÍSM s . n . Doctrină religioasă din Orientul Apropiat , potrivit căreia lumea este guvernată de două principii , al binelui și al

 

MARGRAF

MARGRÁF , margrafi , s . m . Titlu purtat în evul mediu de unii principi germani , ale căror principate erau ( sau fuseseră cândva ) mărci ^3 ; persoană care avea acest titlu . [ Var . : marcgráf s .

 

MILITAR

MILITÁR , - Ă , militari , - e , s . m . și f . , adj . l . S . m . și f . Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar ; ostaș , oștean . 2. Adj . Care aparține armatei sau militarilor ( 1 ) , privitor la armată sau la militari , specific armatei sau militarilor ; făcut după principii proprii armatei ; milităresc ,

 

MODERNISM

MODERNÍSM , modernisme , s . n . 1. Însușirea de a fi modern , caracterul a ceea ce este modern ; atitudine modernă ; preferință ( exagerată ) față de tot ceea ce este nou , modern . 2. Curent sau tendință din arta și literatura sec . XX , care neagă tradiția și susține principii de creație

 

MONSENIOR

MONSENIÓR , monseniori , s . m . Titlu care se dădea în Occident principilor din familiile dominatoare , cardinalilor și altor prelați ; persoană care are unul dintre aceste

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>