Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIVILEGIU
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 33 pentru PRIVILEGIU.
... de a dispune de ceva , de a efectua ceva ; dominație într - un domeniu , într - una sau mai multe ramuri economice . 2. Privilegiu exclusiv , de drept și de fapt , pe care îl posedă un individ , o întreprindere sau un organism public de a fabrica , de a ...
NOBILÍME s . f . ( În unele țări , și în epoca modernă . ) 1. Categorie socială cuprinzând ( în societatea medievală ) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil + suf . -
PATRICIÁN , - Ă , patricieni , - e , subst . 1. S . m . și f . ( În Roma antică ) Membru al comunității gentilice , iar mai târziu al aristocrației gentilice , care se bucura de toate drepturile și privilegiile ; patriciu ( 2 ) ; p . gener . nobil , senior , aristocrat . 2. S . m . Cârnat preparat din carne de vită tocată , cu condimente , care se consumă fript pe grătar . [ Pr . : - ci -
... PREEMȚIÚNE , preemțiuni , s . f . Drept de preemțiune ( Jur . ; în sintagma ) = privilegiu pe care îl are cineva printr - un contract sau printr - o lege , la o vânzare - cumpărare , de a fi , în condiții egale , cel ...
... PREROGATÍVĂ , prerogative , s . f . Împuternicire , privilegiu
... PRIVILEGIÁ , privilegiez , vb . I . Tranz . A favoriza pe cineva , a acorda cuiva o favoare , un privilegiu
... PRIVILEGIÁT , - Ă , privilegiați , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană , grup , clasă socială ) care se bucură de un privilegiu
... PRONÓMION s . n . ( Înv . ) Privilegiu
PROTIPENDÁDĂ s . f . Marea boierime , care se bucura , în evul mediu , de privilegii speciale ; p . ext . elită socială . [ Var . : ( înv . ) protipendá s .
... fața pământului ; a distruge , a nimici . 6. Tranz . A pune capăt unei obligații , unei acțiuni penale , unui împrumut , unui privilegiu
STINS ^2 , - Ă , stinși , - se , adj . 1. Care nu mai arde . 2. ( Despre ochi , privire etc . ) Lipsit de strălucire , de vioiciune . 3. ( Despre sunete , glas etc . ) Lipsit de sonoritate , de intensitate ; slab . 4. ( Despre culori ) Palid , șters . 5. Dispărut , mort . 6. ( Jur . ; despre obligații , acțiuni penale , privilegii etc . ) Care a încetat , care nu mai are curs , care și - a pierdut puterea juridică . 7. ( Despre reflexe condiționate ) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n - a mai fost însoțit de excitantul necondițional corespunzător . 8. ( În sintagma ) Var stins = pastă vâscoasă , albă , obținută prin reacția dintre piatra de var arsă și apă ( cu numeroase folosiri în construcție ) . - V. stinge . STINS ^1 s . n . Stingere . - V.