Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRONUNȚARE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 27 pentru PRONUNȚARE.

IDIOLALIE

IDIOLALÍE , idiolalii , s . f . ( Med . ) Tulburare de vorbire constând în pronunțarea neinteligibilă a unor cuvinte . [ Pr . : - di -

 

JUDECĂTOR

JUDECĂTÓR , - OÁRE , judecători , - oare , s . m . și f . 1. Funcționar de stat , numit sau ales , care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri ; județ ( I , 2 ) , jude ( 4 ) . 2. Persoană solicitată să - și spună părerea într - o chestiune în vederea stabilirii

 

LOGOPEDIE

... LOGOPEDÍE s . f . Ramură a medicinii și a pedagogiei care studiază , tratează și corectează defectele de pronunțare

 

MORĂ

MÓRĂ , more , s . f . ( În prozodia latină ) Timp necesar pentru pronunțarea unei silabe

 

MUTACISM

... MUTACÍSM s . n . 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare , opoziționism etc . 2. Pronunțare

 

NEROMÂNESC

... NEROMÂNÉSC , - EÁSCĂ , neromânești , adj . ( Despre modul de exprimare , de pronunțare

 

OMONIM

... OMONÍM , omonime , ( 1 ) s . n . , omonimi , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte , de care diferă ca sens și ca origine . 2. S . m . Persoană care poartă același nume cu altcineva ...

 

ORTOEPIE

ORTOEPÍE s . f . Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă ( literară ) a cuvintelor ; disciplină care se ocupă cu studiul acestor

 

ORTOFONIE

... ORTOFONÍE s . f . Pronunțare

 

PARAFONIE

PARAFONÍE , parafonii , s . f . ( Med . ) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>