Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURTARE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 89 pentru PURTARE.

COCHETĂRIE

... COCHETĂRÍE , cochetării , s . f . Purtare

 

COCOȘNEAȚĂ

COCOȘNEÁȚĂ , cocoșnețe , s . f . ( Ir . ) Femeie cu pretenții , dar ridicolă prin purtări și îmbrăcăminte . - Probabil contaminare între cocoană ( sau coconiță ) și

 

COMPORTAMENT

... COMPORTAMÉNT , comportamente , s . n . 1. Modalitate de a acționa în anumite împrejurări sau situații ; conduită , purtare

 

CONDESCENDENȚĂ

... CONDESCENDÉNȚĂ s . f . Purtare

 

CONVENIENȚĂ

... CONVENIÉNȚĂ , conveniențe , s . f . ( Mai ales la pl . ) Regulă de purtare

 

COPILĂRIE

... COPILĂRÍE , copilării , s . f . 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență ; timpul când este cineva copil ^1 . 2. Faptă , purtare

 

CORECT

... CORÉCT , - Ă , corecți , - te , adj . 1. Care respectă regulile , normele dintr - un domeniu dat ; așa cum trebuie . 2. ( Despre oameni ) Care are o ținută , o purtare

 

CORECTITUDINE

... CORECTITÚDINE s . f . 1. Calitatea de a fi corect ; lipsă de greșeli . 2. Ținută sau purtare

 

CUMINȚENIE

... CUMINȚÉNIE s . f . 1. Calitatea de a fi cuminte , purtare

 

CUMINTE

CUMÍNTE , cuminți , adj . 1. Cu purtări bune ; așezat , liniștit . 2. Cu judecată ; deștept ,

 

CUMSECADE

CUMSECÁDE adj . invar . ( Adesea adverbial ) 1. ( Despre oameni ) Cu purtări bune ; de treabă , onest , cinstit . 2. Care este așa cum se cuvine , cum se cere , cum trebuie ; potrivit , bun . - Cum + se +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>