Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURTĂTOR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 34 pentru PURTĂTOR.
ELECTRICITÁTE s . f . 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei , care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția , de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică . 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor
... FĂCLIÉR , făclieri , s . m . ( Rar ) 1. Persoană care fabrică sau vinde făclii . 2. ( Adesea fig . ) Purtător
FIGÚRĂ , figuri , s . f . 1. Înfățișare a feței , a obrazului cuiva ; chip , față , obraz . 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect , redată prin desen , pictură , sculptură etc . 3. Persoană ; ( în special ) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii ; tip , personalitate . 4. ( În sintagmele ) Figură de stil ( sau poetică ) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel ca sensurile vechi să se îmbogățească , pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate . Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic ( de obicei un verb și un substantiv ) sau apropiate din punct de vedere semantic . " Și - a trăit traiul " reprezintă o figură etimologică . ( Log . ) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise . 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans , la balet , la scrimă , la patinaj
GONFALONIÉR , gonfalonieri , s . m . 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat , unui oraș , unei instituții în vechile republici italiene . 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici
MASCÓTĂ , mascote , s . f . 1. Ființă sau lucru considerate ca purtătoare de noroc ; amuletă , talisman . 2. Numele unei prăjituri de
MODULÁ , modulez , vb . I . 1. Intranz . ( Muz . ) A trece de la o tonalitate la altă ( după regulile armoniei ) . 2. Tranz . A exprima ceva prin inflexiuni ale vocii , a trece în chip melodios de la un ton la altul . 3. Refl . și tranz . A ( se ) modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilații ( spre a transmite semnale purtătoare de informații ) . 4. Tranz . ( Înv . ) A
... sau a unui complex de sunete ; serie de sunete care își schimbă tonalitatea . 2. ( Fiz . ) Variație a unui parametru al semnalului purtător
NUCLÉU , nuclee , s . n . 1. ( Fiz . ) Particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni și neutroni , purtătoare de sarcini electrice pozitive , în care este concentrată aproape toată masa atomului . 2. ( Chim . ) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite , care formează scheletul moleculelor unei substanțe și care rămâne neschimbat la toți derivații substanței respective . 3. ( Biol . ) Element constitutiv al celulei organice , de formă sferică sau ovoidală , situat în plasmă , având o structură proprie și îndeplinind funcții însemnate în viața celulei . 4. Fig . Element esențial , central al unui lucru , al unei
... OCTOFÓR , octofori , s . m . ( În antichitate ) Purtător
OCTOPÓD , - Ă , octopozi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre animale ) Care are opt picioare . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de moluște cefalopode , care cuprinde animale cu opt tentacule în jurul capului , purtătoare de ventuze ; ( și la sg . ) animal din acest
... PATOGÉN , - Ă , patogeni , - e , adj . Care se referă la boală ; care provoacă boli , infecții ; purtător