Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂROS
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 73 pentru PĂROS.
GERANIACÉE , geraniacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante dicotiledonate cu frunze păroase și flori viu colorate ; ( și la sg . ) plantă din această familie . [ Pr . : - ni -
LÓDEN , lodene , s . n . Stofă groasă și păroasă , de obicei
MĂR ^2 , mere , s . n . 1. Fruct al mărului ^1 , de formă rotundă - turtită și de diferite culori . 2. ( În sintagma ) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian , vizibil la bărbați în partea anterioară a gâtului ; nodul gâtului . MĂR ^1 , meri , s . m . 1. Pom din familia rozaceelor , cu frunze mari , ovale , păroase , cu flori albe - trandafirii și fructe globuloase , comestibile , bogate în vitamine ( Malus domestica ) . 2. Compus : mărul - lupului = plantă erbacee cu frunze ovale , cu flori galbene și fructe tari în formă de pară ; remf ( Aristolochia clematitis ) ; măr - gutui =
MĂTUREÁ , - ÍCĂ , măturele , s . f . 1. Diminutiv al lui mătură . 2. ( La pl . ; în forma măturele ) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor , cu tulpina ramificată și cu floarea compusă , de culoare roz ( Centaurea jurineifolia ) . [ Pl . și : măturici ] - Mătură + suf . - ea , -
MAC ^2 , maci , s . m . 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor , cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte , uleioase , închise într - o capsulă ( Papaver ) ; din fructele uneia dintre specii se extrage opiul , iar semințele ei se folosesc în alimentație . 2. Compuse : mac - cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii , având la baza fiecărei petale o pată neagră ( Glaucium corniculatum ) ; ( reg . ) macul - ciorii = zămoșiță . MAC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită strigătul rațelor . -
MEIȘÓR , meișori , s . m . Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor : a ) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde - deschis sau violetă ; mei - pădureț ( Millium effusum ) ; b ) plantă cu frunze păroase și flori violacee , alcătuind spice așezate ca niște degete ( Panicum sanguinale ) ; c ) mei mărunt . [ Pr . : me - i - ] - Mei + suf . -
MLÉCIN s . m . Plantă erbacee din familia compozitelor , cu tulpina păroasă și cu flori albastre ( Mulgedium
MOÁRTE , morți , s . f . 1. Încetare a vieții , oprire a tuturor funcțiilor vitale , sfârșitul vieții ; răposare ; deces . 2. Omor , ucidere ; crimă , asasinat ; p . ext . măcel , masacru . 3. ( Înv . și pop . ) Mortalitate provocată de un flagel ; p . ext . molimă , epidemie . 4. Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte ( 1 ) . 5. Compuse : moartea - puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor , cu tulpină dreaptă , ramificată , păroasă , cu flori gălbui , dispuse în capitule ( Inula conya ) ; ( Med . vet . ; reg . ) moartea - găinilor =
NĂPRÁSNIC , - Ă , năprasnici , - ce , adj . , subst . I. Adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care survine în mod neprevăzut , dintr - o dată ; care se petrece fulgerător ( și neplăcut ) ; neașteptat , subit . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu poate fi stăpânit ; năvalnic , impetuos . 3. Care înspăimântă , îngrozește ( prin comportare ) ; îngrozitor , cumplit . 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite ( prin mărime , intensitate ) ; extraordinar , cumplit . II. Subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu flori galbene - albe , cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă ( Chrysanthemum corymbosum ) . 2. S . f . Plantă erbacee cu tulpina dreaptă , păroasă , cu frunze palmate și cu flori roșii - roz și miros neplăcut ( Geranium
NEGHÍNĂ , neghine , s . f . Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase , cu flori roșii - purpurii , cu sămânța măruntă , de culoare neagră , răspândită mai ales în culturile de grâu ; năgară ( Agrostemma githago ) ; p . restr . sămânța acestei plante care , măcinată împreună cu grâul , dă făinii un gust neplăcut și
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...