Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REALITATE OBIECTIVA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru REALITATE OBIECTIVA.
REALITÁTE , realități , s . f . Existență efectivă , obiectivă ; fapt concret , lucru real , stare de fapt ; p . ext .
... a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă ...
GÂNDÍRE gândiri , s . f . 1. Facultate superioară a creierului omenesc , care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni , judecăți , teorii etc . 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective ; spirit , conștiință . 3. Idee , gând ( 1 ) , cuget ; meditație , reflecție . 4. Imaginație ,
MATÉRIE , materii , s . f . 1. ( În filozofia materialistă ) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există ; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta ; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități . 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte ; obiect , corp , element considerat din punctul de vedere al compoziției sale . 3. Domeniu de cunoaștere , de cercetare etc . ; problemă , chestiune . 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu ( în
... REÁL^2 , - Ă , reali , - e , adj . 1. Care are o existență obiectivă , independentă de conștiință sau de voință , care există în realitate ; obiectiv , adevărat . 2. De netăgăduit ; efectiv , indiscutabil , veritabil . 3. ( În sintagmele ) ( Ec . pol . ) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede . ( Jur . ) Drept ...
ANTIREALÍSM s . n . Negare a realității obiective , a existenței sale , a legilor ei etc . [ Pr . : - re -
INSTRUMENTALÍSM s . n . Concepție filosofică potrivit căreia noțiunile , categoriile și teoriile științifice nu reflectă realitatea obiectivă , fiind numai niște instrumente pentru săvârșirea unor acțiuni utile
METÓDĂ , metode , s . f . 1. Mod ( sistematic ) de cercetare , de cunoaștere și de transformare a realității obiective . 2. Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop ; metodologie ( 4 ) . 3. Manual care cuprinde reguli și principii normative pentru învățarea sau pentru practicarea unei discipline , a unei arte etc . ; ansamblu al acestor reguli și principii . [ Var . : ( înv . ) metód s .
NATURÁL , - Ă , naturali , - e , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care se referă la natură ( 1 ) , care aparține naturii ; care se găsește în natură . 2. Care este generat , produs , creat de natură ( 1 ) , fără intervenția omului ; p . ext . veritabil , curat , pur . 3. Care este lipsit de artificiu , de rafinament , de afectare , simplu ; care se realizează spontan , fără efort sau constrângere . 4. Care este conform cu natura cuiva , înnăscut , nativ ; propriu , specific cuiva . 5. Care concordă , se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă , cu ordinea firească a lucrurilor ; normal , firesc . II. Adv . Firește , desigur , bineînțeles . III. S . n . ( Astăzi rar ) Naturalețe ,
NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei
TEMEINICÍE s . f . 1. Însușire a ceea ce este temeinic ; soliditate , tărie , trăinicie ; statornicie . 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu . - Temeinic + suf . -