Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REȘEDINȚĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru REȘEDINȚĂ.
... clădire , gospodărie etc . ; ogradă . 2. ( În trecut ) Locuința de la țară a moșierului ; conac ; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință . 3. Palatul de reședință al unui suveran ; ( înv . ) reședința întărită a domnitorului și a boierilor , unde se refugia și populația în timpul războaielor . II. ( Cu ...
... prin vânzare ) stăpânirea unui lucru ; a aliena un ban material . 2. Refl . A - și părăsi familia , locul de naștere sau de reședință
... ÁGĂ , agi s . m . ( Înv . ) 1. Ofițer ( comandant ) din armata otomană . 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință
... ARHIEPISCOPÍE , arhiepiscopii , s . f . 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop ; arhidieceză , arhiepiscopat . 2. Funcție de arhiepiscop . 3. Reședință
... ARHIERÍE , arhierii , s . f . 1. Rangul de arhiereu ; arhipăstorie . 2. Eparhie condusă de un arhiereu . 3. Reședință
BĂNÍE , bănii , s . f . 1. Funcția sau rangul de ban ^2 . 2. Reședința banului ^2 . - Ban ^2 + suf . -
... CAPITÁLĂ , capitale , s . f . 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat . 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative ...
CETÁTE , cetăți , s . f . 1. Loc întărit printr - un sistem de fortificații ; fortăreață . 2. ( Înv . ; în sintagma ) Cetate de scaun = reședința permanentă a domnului în țările românești ;
... CONÁC , conace , s . n . I. 1. Casă boierească la țară , pe o moșie . 2. Reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect , a unui vizir sau a unui pașă ; cartier oficial . II ...
... pentru a se adăposti , pentru a depune ouăle , a cloci și a scoate pui . 2. Fig . Locuință , sălaș ; reședință . 3. Fig . ( Peior . ; urmat de determinări ) Loc ( ascuns ) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică , dușmănoasă intereselor unei colectivități . 4. ( În ...
EMPIRÉU s . n . ( În mitologia greco - romană ) Partea cea mai de sus a bolții cerești , unde se credea că se află locașul zeilor ; reședința