Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RIGID
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 44 pentru RIGID.
PLATFÓRMĂ , platforme , s . f . I. 1. Suprafața orizontală plană a unui vehicul , a unui aparat de ridicat etc . pe care se încarcă mărfuri , vite etc . ; p . ext . vagon sau camion deschis , fără pereți și fără acoperiș , utilizat pentru transporturi . 2. Element plan al unei construcții . 3. Construcție sau suprafață de teren plană amenajată pentru efectuarea unor lucrări cu caracter tehnic , pentru instalarea unui utilaj , pentru verificarea unor mașini sau aparate , pentru depozitarea unor materiale etc . 4. Teren , de cele mai multe ori plan , situat la diferite înălțimi . 5. ( Sport ) Instalație orizontală rigidă , de 2 - 6 m lungime , acoperită cu un strat antiderapant , de pe care se execută sărituri în apă . 6. ( Geol . ) Unitate structurală veche a scoarței pământului cu fundamentul cutat , peste care sunt depuse depozite sedimentare aproape orizontale . II. 1. Program de activitate sau de revendicări politice al unui partid , al unei grupări sau al unui om politic . 2. Obiectul , problemele , punctul de vedere al unei
PRÍZĂ , prize , s . f . 1. ( Tehn . ) Dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o rețea electrică prin intermediul unei fișe de curent ; p . restr . orificiu , cu un dispozitiv de obturare sau de reglare , făcut în peretele unei încăperi , al unui generator , al unei conducte etc . , prin care se realizează legătura electrică . 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea . 3. Angrenare a două roți dințate într - un mecanism . 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții . 5. ( În sintagma ) Priză de aterizare ( sau de teren ) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit . 6. ( Fam . ; în expr . ) A avea ( sau a fi cu ) priză la cineva ( sau asupra cuiva ) = a avea trecere ( la cineva ) , influență ( asupra cuiva ) , a trezi interesul ( cuiva ) . 7. ( Livr . ) Cantitate mică de tutun care se trage pe nas . 8. Doză ( mică ) de medicament . 9. Modul în care este prinsă mingea la handbal , baschet , rugbi etc . ; mod în care atleții ...
... RIGIDITÁTE , rigidități , s . f . 1. Însușirea de a fi rigid ( 1 ) , proprietate a corpurilor de a nu se deforma sub acțiunea forțelor care se exercită asupra lor . 2. Fig . Severitate , duritate ...
... I . Tranz . A întări o piesă sau un element de construcție cu ajutorul unor nervuri , traverse etc . , fixate prin nituire ori prin sudură . - Rigid
... RIGORÍSM s . n . 1. Concepție etică ce opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale ale omului . 2. Severitate extremă în stabilirea , în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau , p . gener . , a ...
SĂLBĂȚÍE , sălbății , s . f . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu tulpina rigidă , cu florile reunite într - un spic și cu fructe otrăvitoare ( Lolium temulentum ) . - Et .
SCHEMATÍSM s . n . Tendință , mod de a concepe sau de a prezenta lucrurile într - o formă schematică , simplistă ; respectarea rigidă , dogmatică a anumitor formule
SCOÁRȚĂ , scoarțe , s . f . 1. Înveliș extern ( gros și tare ) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase ; coajă . 2. Învelișul exterior și solid al globului pământesc , cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală ; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă . 3. ( Anat . ; în sintagma ) Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale , formată din substanță nervoasă cenușie . 4. Copertă rigidă a unei cărți , a unui registru etc . 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe . 6. Covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din
... SCORȚÓS , - OÁSĂ , scorțoși , - oase , adj . 1. Care nu se îndoaie , care rămâne drept , lipsit de suplețe , țeapăn , tare , rigid ; a cărui suprafață prezintă asperități , care este aspru la pipăit ca o scoarță ( 1 ) . 2. ( Despre lemne , pământ etc . ) Cu o crustă groasă ...
... menține forma și dimensiunile , de a se opune forțelor deformatoare , având o structură compactă și o mare coeziune ; p . ext . ( corp ) dur , tare , rigid , rezistent . 2. Adj . Care este astfel făcut încât rezistă mult timp ; rezistent , trainic , durabil . 3. Adj . Mare ( ca dimensiuni și greutate ) ; ( fam . , despre ființe ) voinic ...
STEREOMECÁNICĂ s . f . Ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide . [ Pr . : - re -