Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROTUNJI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 41 pentru ROTUNJI.
CONGLOMERÁT , conglomerate , s . n . Rocă sedimentară consolidată , formată din sfărâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi , cimentate cu argilă , calcar , silice etc . ;
CONVÉX , - Ă , convecși , - xe , adj . Care are suprafața rotunjită și bombată , care prezintă o
CORB , corbi , s . m . 1. Pasăre semirăpitoare , omnivoră , mai mare decât cioara , cu penele negre , cu ciocul și picioarele puternice și cu penajul negru cu luciu metalic ; croncan ( Corvus corax ) . 2. Compuse : ( Ornit . ) corb - albastru = dumbraveancă ; corb - de - mare = cormoran ; corb - de - noapte = pasăre cu capul și ceafa negre , cu spinarea cenușie și cu pântecele alb - cenușiu . ( Nycticorax nycticorax ) . 3. Pește de mare cu capul mare și botul gros , rotunjit , de culoare brună ( Corvina nigra ) . 4. ( Art . ) Numele unei constelații din emisfera
FUS ^2 , fusuri , s . n . ( În industria pielăriei ) Unitate de măsură pentru piele , egală cu 929 cm^2 ; bucată de piele având această suprafață . [ Pl . și : fuse ] FUS ^1 , ( I ) fuse , ( II ) fusuri , s . n . I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors , având forma unui bețișor lung și subțire , îngroșat la mijloc , cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într - o rotiță . 2. Organ al mașinilor de tors , cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul . II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut , de depănat etc . care seamănă la formă cu fusul ^1 ( I 1 ) . 2. Nume dat unor părți de mașini , de instalații etc . care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie . 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf , fară crengi . 4. Parte a unei coloane de arhitectură , cuprinsă între bază și capitel . 5. Corpul drept al ancorei , fără brațe și fară inel . 6. ( În sintagmele ) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun . Fus orar = fiecare dintre cele ...
GALÉT^2 , galeți , s . m . v . galetă . GALÉT^1 , galeți , s . m . 1. Fragment dintr - o rocă sau dintr - un mineral , șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării , a torentelor , a ghețarilor etc . 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire . 3. ( Text . ) Piesă de la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare . 4. ( Tehn . ) Bobină inelară . 5. ( Tehn . ) Secțiune a unui comutator
MĂCIÚCĂ , măciuci , s . f . 1. Bâtă mare , mult îngroșată ( și adesea ferecată ) la un capăt ; chilom ; măciulie . 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau , p . ext . , a altor obiecte . 3. ( Bot . ; pop . ) Capsulă . 4. ( Sport ) Aparat de gimnastică , de forma unei măciuci ( 1 ) , cu care se execută exerciții de mobilitate , de îndemânare
MĂCIULÍE , măciulii , s . f . 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte . 2. ( Bot . ; pop . ) Capsulă . Măciulie de mac . - Et .
MAMELÓN , mameloane , s . n . 1. Vârful proeminent al mamelei , unde se deschid canalele care secretă laptele ; sfârc . 2. Ridicătură de teren izolată , având de obicei vârful
MANTINÉLĂ , mantinele , s . f . 1. Împrejmuire dreptunghiulară , rotunjită la colțuri , care delimitează terenul de joc la hochei pe gheață . 2. Marginea interioară a unei mese de
MOVÍLĂ , movile , s . f . 1. Ridicătură de pământ naturală , mai mică și mai rotunjită decât dealul , care se află de obicei în regiunile de câmpie sau de podișuri joase . 2. Mică ridicătură de pământ sau de pietre , făcută de om pentru a servi ca semn de hotar , de aducere aminte pentru un mort etc . 3. Grămadă de obiecte ( de același fel ) ; morman ,
NEASCUȚÍT , - Ă , neascuțiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Care nu este ascuțit ; fără vârf , rotunjit . [ Pr . : ne - as - ] - Ne - +