Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂSPUNDERE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru RĂSPUNDERE.
... RĂSPUNZĂTÓR , - OÁRE , răspunzători , - oare , adj . 1. Care răspunde pentru faptele sale sau ale altora , care poartă răspunderea ; care trebuie tras la răspundere
... lucru , a unui fapt ; răspunzător . 2. S . m . și f . Persoană care este însărcinată cu o funcție de conducere , care are o sarcină de răspundere
AMNISTÍE , amnistii , s . f . Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune
ANCHÉTĂ , anchete , s . f . Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică , pentru a clarifica împrejurările în care s - a produs un fapt și pentru a stabili
... Tranz . A lua ceva asupra sau pe seama sa ; a se angaja să îndeplinească ceva . A - și asuma o răspundere
... AUDIÉNȚĂ , audiențe , s . f . 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere
CHEZÁȘ , - Ă , chezași , - e , subst . 1. S . m . și f . ( Pop . ) Persoană care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul ; garant ; p . ext . persoană care își ia răspunderea morală pentru cineva sau ceva . 2. S . m . ( Rar ) Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în
... COMANDITÁ , comanditez , vb . I . Tranz . A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială , cu răspundere
... CONDÚCE , condúc , vb . III . 1. Tranz . A îndruma un grup de oameni , o instituție . o organizație etc . , având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv . 2. Refl . A se orienta după . . . , a se comporta după . . . 3. Tranz . A ...
... justifica . A ține cont ( de ceva ) = a avea în vedere , a lua în considerare . Pe cont propriu = pe propria răspundere
CORESPONDÉNT , - Ă , corespondenți , - te , s . m . și f . , adj . I. S . m și f . 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică , trimițând spre publicare informații din locul unde se află . 2. Persoană care , în lipsa părinților unui elev , are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare . 3. ( Rar ) Persoană cu care cineva este în corespondență . II. Adj . ( În sintagmele ) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ , cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membrii , care este numai consultativ . Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri , egale între ele , formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte