Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 52 pentru SAT.

VULPE

... Fig . Persoană vicleană , șireată . II. 1. ( Reg . ) Dar în bani sau în vin pe care , după datina de la nunți , mirele , dacă este din alt sat , este obligat să - l dea flăcăilor din satul miresei . 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung , cu boabele rare , dulci , de culoare roșiatică . 3. Ferestruică ...

 

ÎNTRU

... vocalei finale ) În . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu ) A locui într - un sat . 2. ( Arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu ) A intra într - o pădure . 3. ( Arată direcția sau ținta mișcării ) A se ...

 

ȘEZĂTOR

ȘEZĂTÓR , - OÁRE , șezători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Înv . ) Care are domiciliul într - un loc , care locuiește în . . . 2. S . f . Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă , la care participanții lucrează și totodată petrec , spunând povești , glume ,

 

AUL

... AÚL , aule , s . n . Sat

 

BÂNTUI

BÂNTUÍ , b ? ntui , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . ( Despre forțele naturii : la pers . 3 ) A lovi insistent și cu violență ( o regiune , recolta , livezile , satele etc . ) , producând pagube . A cutreiera . 2. Tranz . ( Înv . ) A împila , a chinui , a

 

CĂDEA

CĂDEÁ , cad , vb . II . I. Intranz . 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății , a se lăsa în jos ; a pica . 2. ( Despre dinți , păr , fulgi , frunze etc . ) A se desprinde din locul unde era fixat . 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins ; a atârna , a se pleca . 4. A se răsturna , a se prăvăli ; a se dărâma , a se surpa . II. Intranz . Fig . 1. A pieri , a muri ( în luptă ) . 2. ( Despre orașe , poziții strategice etc . ) A ajunge în mâna adversarului , a fi cucerit . 3. A avea un insucces , a nu reuși . A căzut la examen . 4. ( Despre guverne , legi etc . ) A - și înceta existența , a nu mai fi în vigoare . 5. A nimeri din întâmplare , pe neașteptate într - un loc sau într - o situație . 6. A intra în . . . ( sau sub . . . ) , a fi cuprins de . . . . A căzut în extaz . 7. A se ...

 

CĂLUȘAR

CĂLUȘÁR , călușari , s . m . 1. ( La pl . art . ) Căluș ( 6 ) . 2. ( La pl . ) Grup de dansatori care , în săptămâna Rusaliilor , execută ( la sate ) jocul tradițional denumit călușul ; ( și la sg . ) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans . - Căluș + suf . -

 

CĂMIN

CĂMÍN , căminuri , ( 1 , 4 , 6 ) ( 2 , 3 , 5 ) cămine , s . n . 1. Sobă joasă , zidită la peretele camerei , cu vatra larg deschisă . 2. Cuptor , vatră . 3. Coș pe unde iese fumul ; horn . 4. Fig . Casă părintească ; p . ext . familie . 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social - cultural ; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari ( 3 - 6 ani ) , cu orar de zi sau săptămânal ; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților , pe lângă acesta funcționând uneori și cantine ; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate ( 5 ) ; cămin școală = cămin pentru copiii orfani , în care se află și școala ; cămin spital = cămin ( de bătrâni ) în care se acordă asistență medicală . 6. Încăpere mică subterană , zidită și acoperită cu capac de fontă , pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal , construită pentru a permite accesul la conductă sau la

 

CĂTUN

... CĂTÚN , cătune , s . n . 1. Grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă , cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat

 

CEATĂ

CEÁTĂ , cete , s . f . 1. Grup ( neorganizat ) de oameni , adunați de obicei în vederea unui scop comun . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Grup de organizare specială , militară și fiscală , alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești ; pâlc ( 2 ) , stol ( 2 ) ; trupă înarmată și

 

CIOCOAICĂ

CIOCOÁICĂ , ciocoaice , s . f . Termen de dispreț pentru o femeie parvenită ( de la sate ) ; soție de ciocoi ^1 ; p . ext . boieroaică . - Ciocoi ^1 + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>