Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SFINȚIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru SFINȚIT.

PREASFINȚIT

PREASFINȚÍT , preasfințiți , adj . , s . m . 1. Adj . Care a primit harul divin ; sfințit . 2. S . m . Preasfinția . - Prea +

 

SFINȚI

SFINȚÍ , sfințesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Bis . ) A trece pe cineva în rândul sfinților ; a sanctifica . 2. Tranz . ( Bis . ) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni ; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru . 3. Tranz . A târnosi ( o biserică ) . 4. Tranz . ( Pop . ) A hirotonisi un preot . 5. Tranz . A cinsti , a respecta , a venera , a slăvi . 6. Refl . ( Reg . ) A face ce vrea . Nu se sfințește el cu

 

AGHEASMĂ

AGHEÁSMĂ s . f . ( În religia creștină ) Apă

 

CUMINECĂTURĂ

CUMINECĂTÚRĂ , cuminecături , s . f . ( În practicile religiei creștine ) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot , simbol al sângelui și trupului lui Hristos ; euharistie , împărtășanie ,

 

LITIE

LÍTIE , litii , s . f . 1. Slujbă religioasă ortodoxă pentru obținerea unor roade bogate și pentru binecuvântarea celor aduse ca jertfă de credincioși . 2. Pâine care se sfințește cu prilejul litiei (

 

MIR

MIR ^2 , miruri , s . n . Untdelemn parfumat și sfințit , întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină . MIR ^1 s . n . ( În loc . adj . ) De mir = care nu aparține clerului ;

 

PAȘTI

PÁȘTI s . m . 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos , iar de evrei în amintirea ieșirii lor din Egipt , sub conducerea lui Moise . 2. Pâine sfințită , care se împarte la biserică în ziua de Paști ( 1 ) ; pască . [ Var . : Páște s .

 

PROSCOMIDIE

PROSCOMÍDIE , proscomidii , s . f . 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie . 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului , unde se săvârșește proscomidia ( 1 ) . [ Acc . și :

 

SACRAT

SACRÁT^2 , - Ă , sacrați , - te , adj . ( Livr . ) Sfințit , sfânt . SACRÁT^1 , - Ă , sacrați , - te , adj . ( Anat . ) Sacral ^

 

SFEȘTANIE

SFEȘTÁNIE , sfeștanii , s . f . Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități , la darea în folosință a unei construcții etc . sau la diferite cerințe ale credincioșilor , constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită . [ Var . : ( reg . ) feștánie s .

 

   Următoarele >>>