Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPECIFICA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 411 pentru SPECIFICA.

ȘUIERĂTOR

... f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Cu un sunet strident , ascuțit ; șuierat ^2 . 2. Adj . ( Despre unele animale , păsări ) Care scoate un țipăt , un sunet ( ascuțit ) specific

 

ȘUIERA

... sau cu ajutorul unui instrument special . 4. ( Despre unele animale , păsări , insecte ; la pers . 3 ) A scoate un sunet sau un țipăt ( ascuțit ) specific

 

ȘUIERAT

... adj . ( Adesea adverbial ) Cu un timbru strident , ascuțit [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera . ȘUIERÁT^1 , șuierături , s . n . Faptul de a șuiera ; zgomot specific

 

ȚÂPURITURĂ

ȚÂPURITÚRĂ , țipurituri , s . f . ( Reg . ) Strigătură ( 1 ) specifică în cântecele maramureșene . - Țâpuri + suf . -

 

ȚIPA

ȚIPÁ^2 , țip , vb . I . Tranz . ( Reg . ) 1. A arunca , a azvârli . 2. A scoate , a da afară . 3. A alunga , a goni . - Et . nec . ȚIPÁ^1 , țip , vb . I . Intranz . 1. ( Despre oameni ) A striga cu glas tare și ascuțit ( de durere , de spaimă ) ; a zbiera . 2. ( Despre animale ) A scoate strigăte specifice puternice , ascuțite . 3. Fig . ( Despre culori sau obiecte colorate ) A face o impresie neplăcută ( din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor ) ; a bate la ochi . - Et .

 

ABRUTIZA

... ABRUTIZÁ , abrutizez , vb . I . Tranz . și refl . A face să - și piardă sau a - și pierde însușirile morale , specific umane ; a deveni sau a face să devină insensibil , asemănător cu un animal , cu o brută ; a ( se ) îndobitoci ...

 

ABRUTIZAT

... ABRUTIZÁT , - Ă , abrutizați , - te , adj . ( Care a devenit ) insensibil , care și - a pierdut însușirile morale , specific

 

ACCENT

... înalt etc . a unei silabe dintr - un cuvânt sau a unui cuvânt dintr - un grup sintactic . 2. Fel particular de pronunțare , specific unui grai , unei limbi sau unei stări afective . 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei ...

 

ACEFALIE

ACEFALÍE s . f . 1. ( Zool . ) Absență a capului , specifică unor animale inferioare . 2. ( Med . ) Monstruozitate congenitală ( incompatibilă cu viața ) , care constă în lipsa capului la

 

ACUZATIV

ACUZATÍV s . n . Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor

 

ADOLESCENTIN

... ADOLESCENTÍN , - Ă , adolescentini , - e , adj . ( Rar ) De adolescent , specific

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>