Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPICULEȚ

 Rezultatele 11 - 17 din aproximativ 17 pentru SPICULEȚ.

SICĂ

SÍCĂ , sici , s . f . Plantă erbacee cu tulpina ramificată , cu frunze mari de culoare verde - închis dispuse în rozete și cu flori mici albăstrui sau roșietice în formă de spiculețe ( Statice gmelini ) . - Et .

 

SPICUȘOR

... SPICUȘÓR , spicușoare , s . n . Spiculeț

 

SPICUȚ

... SPICÚȚ , spicuțuri , s . n . ( Rar ) Spiculeț

 

SPICUL

... SPÍCUL , spicule , s . n . ( Bot . ; astăzi rar ) Spiculeț

 

TREMURĂTOR

TREMURĂTÓR , - OÁRE , tremurători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care tremură , care vibrează ; tremurat ^2 , tremurând . 2. S . f . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu flori hermafrodite , verzui sau purpurii , dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul ( Briza media ) . - Tremura + suf . -

 

VĂTĂMĂTOR

VĂTĂMĂTÓR , - OÁRE , vătămători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care vatămă sau poate vătăma ; dăunător , păgubitor , stricător . 2. S . f . Plantă erbacee din familia leguminoaselor , cu flori galbene - aurii , cu fructul o păstaie , întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț ( Anthyllis vulneraria ) . 3. S . f . Plantă graminacee cu frunze păroase , cu floarea grupată în spiculețe ( Bromus commutatus ) . - Vătăma + suf . -

 

<<< Anterioarele