Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPORTIV
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 278 pentru SPORTIV.
PUNCTÁJ , punctaje , s . n . 1. Notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere ( sportivă etc . ) ; totalitatea punctelor obținute de cineva într - o întrecere ( sportivă ) . 2. Însemnare , notă care conține punctele mai importante ale unei relatări , ale unui plan de activitate etc . - Punct + suf . - aj ( după fr .
... RECÓRDMAN , - Ă , recordmeni , - e , s . m . și f . Sportiv care a stabilit un record ; sportiv
SCHÍF , schifuri , s . n . 1. Ambarcație sportivă foarte lungă , îngustă și ușoară , cu rame lungi și ușoare și cu scaune mobile . 2. Probă sportivă care se practică cu schiful (
SCÓRER , scoreri , ( 1 ) s . m . , scorere , ( 2 ) s . n . 1. Persoană însărcinată cu evidența ( și afișarea ) scorului într - o întrecere sportivă . 2. S . n . Panou , tabel pe care se afișează scorul într - o întrecere
... 1. Adj . ( În sintagma ) Categorie semimuscă ( și substantivat , f . ) = categorie sportivă în care intră boxeri cu greutatea între 45 și 48 kg . 2. S . m . Sportiv
... SPÁRRINGPARTNER , sparringpartneri , s . m . Sportiv sau echipă care servește ca partener de antrenament și de pregătire altui sportiv
... SPORTIVITÁTE s . f . Însușirea de a fi sportiv ; disciplină , conduită , atitudine cinstită , leală , plină de respect a unui sportiv
SPRINTÁ , sprintéz , vb . I . Intranz . A - și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive ( de obicei în finalul ei ) ; a se deplasa în fugă cu viteza maximă ( într - o probă
... SUPÓRTER , suporteri , s . m . Susținător , simpatizant al unui sportiv
... TÉNIS ( 1 ) s . n . , ( 2 ) teniși , s . m . 1. S . n . ( Și în sintagma tenis de câmp ) Joc sportiv care se practică cu mingi mici , lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi , pe un teren special amenajat , despărțit în două printr ...
TUR ^2 , tururi , s . n . ( Fam . ) Parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului ; p . ext . partea dorsală a corpului omenesc . TUR ^1 , tururi , s . n . 1. Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix , efectuată până la revenirea în punctul de plecare ; înconjur ; ( sport ) distanță egală cu lungimea pistei , considerată de la punctul de plecare al sportivului ; mișcare liniară pe un traseu , cu revenirea la punctul de plecare ; tură ^1 ( 2 ) . 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu ; raită . 3. Parte dintr - o competiție sportivă organizată după anumite norme , constând dintr - un șir de etape , care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor . 4. ( La jocul de cărți ) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie , pe rând , cărțile . [ Pl . și :