Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STARE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 916 pentru STARE.

BUNĂSTARE

... BUNĂSTÁRE s . f . Situație materială bună , prosperă ; prosperitate . [ Gen . - dat . : bunăstării și ( mai vechi ) bunei stări ] - Bună + stare

 

COACERVAȚIE

... COACERVÁȚIE s . f . ( Chim . , Fiz . ) Stare

 

COLOID

... COLOÍD , - Ă , coloizi , - de , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Chim . ; despre unele substanțe sau materii ) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane . 2. S . m . Substanță cu proprietăți coloide ( 1 ) , aflată în stare

 

CRISTALIZA

... CRISTALIZÁ , cristalizez , vb . I . 1. Intranz . și refl . ( Despre substanțe ) A se transforma dintr - o stare gazoasă , lichidă sau solidă - amorfă în stare solidă - cristalină . 2. Refl . și tranz . Fig . A lua sau a da o formă precisă , potrivită ; a ( se ) închega ...

 

CUARȚ

... CUARȚ , cuarțuri , s . n . Bioxid natural de siliciu , care se găsește în roci în stare neconsolidată ( ca nisip ) sau în formă de cristale hexagonale , transparente și incolore ( în stare pură ) sau diferit colorate ( când conțin și substanțe străine ) , utilizat în tehnică , în industria optică , în industria materialelor refractare , la bijuterii etc . [ Var . : cvarț s ...

 

DEFECTUOZITATE

... DEFECTUOZITÁTE , defectuozități , s . f . ( Rar ) Stare a ceea ce este defectuos , stare

 

DELIR

... s . n . 1. Tulburare a conștiinței , manifestată prin halucinații , aiurări , iluzii etc . , întâlnită în unele boli mintale , în stări febrile etc . 2. Fig . Stare

 

DESUBLIMA

... DESUBLIMÁ , desublimez , vb . I . Intranz . și tranz . ( Fiz . ; despre substanțe ) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare

 

DESUBLIMAT

... DESUBLIMÁT , - Ă , desublimați , - te , adj . Care a trecut din stare gazoasă direct în stare

 

DISPONIBILITATE

... slujbă ( cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate ) . 3. Lucru , bun de care se poate dispune ; rezervă . 4. ( Mai ales la pl . ) Stare

 

DISPUS

... DISPÚS , - Ă , dispuși , - se , adj . Aflat într - o situație sau într - o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru ; înclinat să . . . gata să . . . Expr . A fi ( bine ) dispus = a ) a avea ... vesel , mulțumit ; b ) a fi ușor amețit de băutură . A fi rău ( sau prost ) dispus = a fi într - o stare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>