Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STĂPÂN
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 73 pentru STĂPÂN.
... FEUDÁL , - Ă , feudali , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Stăpân
FEUDALÍSM s . n . 1. Ansamblul raporturilor , întemeiate pe fidelitatea personală , dintre suzeran și vasal . 2. Organizare social - economică care , în concepția materialist - istorică , urmează după sclavagism și precedă capitalismul și în care baza relațiilor o constituie stăpânirea feudală asupra pământului și dependența personală a țăranilor față de stăpânii feudali . [ Pr . : fe -
GÁZDĂ , gazde , s . f . 1. Persoană care primește pe cineva la sine ( dându - i adăpost ) ; cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii ( și cu întreținere plătită ) ; stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi , amfitrion . 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș . 3. ( Reg . ) Țăran bogat ; chiabur ,
... HÂRBÁR , - Ă , hârbari , - e , adj . ( Fam . ; despre câini ) Fără stăpân
IMUNITÁTE s . f . 1. Rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora . 2. ( În societatea medievală ) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere , printr - un act al monarhului , stăpânilor de pământ de a judeca , de a strânge impozite , de a ridica la oaste etc . pe domeniile lor , fără amestecul reprezentanților puterii centrale . 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de
INCOERCIBILITÁTE s . f . ( Livr . ) Imposibilitatea de a constrânge , de a stăpâni . [ Pr . : - co -
INHIBÁ , inhíb , vb . I. 1. Tranz . A frâna , a împiedica , a încetini un proces fiziologic , o reacție chimică etc . 2. Refl . A se abține , a se reține , a se
IOBÁG , iobagi , s . m . Țăran dependent de stăpânul feudal , obligat să facă acestuia prestații în muncă , în natură sau în bani și legat de pământ ( fără drept de strămutare ) ; șerb , rumân ,
... JÚDE , juzi , s . m . 1. ( În vechea organizare a țărilor românești ) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative ; stăpân de rumâni . 2. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Țăran devenit liber după răscumpararea din rumânie . 3. Cârmuitor și judecător al mai multor ...
... MEGIÉȘ , - Ă , megieși , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( În evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) Țăran liber , stăpân
NÉMEȘ , - Ă , nemeși , - e , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) 1. Denumire dată în Moldova , în evul mediu , stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare . 2. Denumire dată în Transilvania , în evul mediu , nobililor mici și mijlocii ; p . ext . denumire dată membrilor clasei