Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 20 pentru SUNA.

DISONANT

DISONÁNT , - Ă , disonanți , - te , adj . ( Adesea fig . ) Care sună neplăcut , care reprezintă o

 

DOGI

... IV . Refl . 1. ( Despre butoaie , putini etc . ) A avea doagele desfăcute , depărtate una de alta , rupte . 2. Fig . ( Despre voce ) A suna

 

FALS

FALS , - Ă , falși , - se , ( I ) adj . , falsuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care este contrar adevărului : mincinos , neîntemeiat ; care are numai aparența adevărului , autenticității ; imitat , artificial . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Prefăcut , fățarnic , ipocrit . 3. ( Muz . ; despre sunete , voce etc . ) Care sună contrar legilor armoniei ; distonant . II. S . n . ( Jur . ) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într - un act scris , prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea - credință , prin imitarea semnăturii , denaturarea conținutului , substituire de persoane

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

PLUGUȘOR

PLUGUȘÓR , plugușoare , s . n . 1. Diminutiv al lui plug ; pluguleț , pluguț . 2. Plug ( 1 ) împodobit cu hârtie colorată , cu flori etc . , cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou , recitând colinde , sunând din clopoței , pocnind din bici etc . ; p . ext . datina uratului de Anul nou în folclorul românesc , precum și versurile care se rostesc cu această ocazie ; pluguleț , plug ( 5 ) . - Plug + suf . -

 

RĂSUNĂTOR

RĂSUNĂTÓR , - OÁRE , răsunători , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) Care sună puternic și prelung ; care se aude de ( sau până )

 

RĂSUNA

... RĂSUNÁ , pers . 3 răsúnă , vb . I. Intranz . 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung , a suna tare , a se auzi până departe ( sau de departe ) . 2. A se umple de sunete puternice ; a vui . 3 ...

 

TĂLĂNCĂNI

... TĂLĂNCĂNÍ , pers . 3 tălăncănește , vb . IV. Intranz . ( Reg . , despre clopote , tălăngi ) A suna

 

TRÂMBIȚA

... TRÂMBIȚÁ , trâmbițez , vb . I . 1. Intranz . A cânta , a suna din trâmbiță . 2. Tranz . Fig . ( Fam . ) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea ; a răspândi , a ...

 

ZVONI

ZVONÍ , zvonesc , vb . IV . 1. Refl . impers . A se răspândi un zvon , a circula vestea ; a se scorni . 2. Tranz . A face să sune , să răsune (

 

<<< Anterioarele