Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPRANATURAL

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 34 pentru SUPRANATURAL.

MIRACULOS

... MIRACULÓS , - OÁSĂ , miraculoși , - oase , adj . 1. Care este produs printr - un miracol ; supranatural

 

MISTICISM

MISTICÍSM s . n . Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe ( prin revelație , intuiție , extaz ) ;

 

MOAȘTE

MOÁȘTE s . f . pl . ( În religia creștină ) Rămășițele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă ; p . ext . veșmânt , parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei astfel de persoane ( și căreia i se atribuie puteri

 

NĂZDRĂVAN

NĂZDRĂVÁN , - Ă , năzdrăvani , - e , adj . 1. ( În mitologia populară ; adesea substantivat ) Înzestrat cu puteri supranaturale ; spec . care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla . 2. Extrem de priceput , de iscusit , de dibaci , de deștept ; admirabil , nemaipomenit , extraordinar , grozav ( de frumos , de interesant etc . ) . 3. Care se ține de pozne , care provoacă haz prin ceea ce spune sau face ; glumeț , poznaș , ghiduș . [ Var . : năzdraván , - ă , năzdrávăn , - ă , nezdrávăn , - ă adj . ] - Ne - +

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

SOARTĂ

SOÁRTĂ , sorți , s . f . 1. ( În concepțiile mistice ) Forță supranaturală despre care se crede că hotărăște irevocabil , fatal , toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor ; destin , fatalitate , noroc , scrisă , ursită . 2. Totalitatea evenimentelor ( accidentale sau nu ) care compun viața ( sau o parte a vieții ) unei ființe ( umane ) ; condiție de

 

SOLOMONAR

SOLOMONÁR , solomonari , s . m . ( Pop . ) 1. Persoană care are noțiuni de astronomie , care face calendare și prevestește vremea . 2. Persoană cu pretinse puteri supranaturale , care ar putea provoca sau împiedica diverse fenomene naturale ; p . gener . vrăjitor . [ Var . : ( reg . ) șolomănár s . m . , șolomonár s . m . ] - Solomon ( n . pr . ) + suf . -

 

SUPRAFIRESC

... SUPRAFIRÉSC , - EÁSCĂ , suprafirești , adj . ( Rar ) Supranatural

 

SURNATURAL

... SURNATURÁL , - Ă , surnaturali , - e , adj . ( Franțuzism înv . ) Supranatural

 

UMBRĂ

ÚMBRĂ , umbre , s . f . I. 1. Lipsă de lumină , întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină ; porțiune din spațiu întunecoasă ( și răcoroasă ) unde nu ajung direct razele de lumină . 2. Întuneric , întunecime , obscuritate . 3. Nuanță închisă , pată întunecată . II. 1. ( De obicei urmat de o determinare în genitiv ) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru , proiectat pe o suprafață ( mai ) luminată . 2. ( În concepțiile mistice și în basme ) Duhul unui om mort sau ființă supranaturală , fantomatică ; stafie , fantomă , nălucă . 3. Fig . Urmă , semn abia perceptibil ; cantitate foarte mică din

 

URIAȘ

URIÁȘ , - Ă , uriași , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Personaj din basme închipuit sub formă de om de proporții extraordinare , supranaturale . 2. S . m . și f . Persoană foarte înaltă și robustă . 3. Adj . De proporții care depășesc cu mult proporția obișnuită , medie ; enorm , colosal , gigantic . [ Pr . : - ri -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>