Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SÂCÂIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru SÂCÂIT.

SÂCÂIALĂ

... SÂCÂIÁLĂ , sâcâieli , s . f . Faptul de a sâcâi ; cicăleală . [ Pr . : - câ - ia - ] - Sâcâi

 

SÂCÂITOR

... SÂCÂITÓR , - OÁRE , sâcâitori , - oare , adj . Care sâcâie , care enervează ; enervant , supărător , agasant . [ Pr . : - câ - i - . - Var . : ( rar ) sâcâietór , - oáre adj . ] - Sâcâi

 

ÎNTEȚI

... se ) intensifica , a ( se ) încinge ^1 . 2. Tranz . ( Pop . ) A cuprinde cu violență , cu frecvență crescută . 3. Tranz . A sâcâi

 

ȘICANĂ

ȘICÁNĂ , șicane , s . f . 1. Acțiune prin care cineva sâcâie , agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite ; sâcâială fără motiv . 2. Obstacol ( de forme diferite ) montat pe circuitul unui fluid pentru a - i micșora viteza , pentru a - i imprima un drum ocolit sau pentru a - i uniformiza debitul , dându - i astfel posibilitatea să se răcească , să depună suspensiile pe care le poartă

 

ȘICANA

... ȘICANÁ , șicanez , vb . I . Tranz . A sâcâi

 

ȘICANAT

ȘICANÁT , - Ă , șicanați , - te , adj . ( Rar ) Căruia i se fac șicane ; sâcâit , necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță . - V.

 

ȘICANATOR

ȘICANATÓR , - OÁRE , șicanatori , - oare , adj . ( Rar ) Care șicanează , căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic ; sâcâitor . - Șicana + suf . -

 

ȚUHĂI

... cineva încoace și încolo fără rost , a - l pune la munci grele ; a hărțui , a plictisi , a sâcâi

 

BÂZÂI

... zâzâi , a zumbăi . 2. Intranz . ( Mai ales despre copii ; fam . ) A plânge , a scânci . 3. Tranz . ( Fam . ) A sâcâi

 

CETERA

... din alt instrument muzical sau din gură . 2. Tranz . Fig . A bate pe cineva la cap ; a plictisi , a sâcâi

 

   Următoarele >>>